Milikas

Cuprinsul ghidului Paralia Katerini

2009-07-03T03:45:00.000-07:00

Bouzoukia, distracţie a la grec

2009-02-16T11:34:00.000-08:00

O vacanţă în Grecia fără bouzoukia este ca nunta fără lăutari.

Termenul bouzoukia desemnează localurile de noapte, în care se consumă cele mai incitante trăiri din viaţa grecilor de toate vârstele şi sexele: petreceri colective, foarte zgomotoase, pe muzică greceasă autentică, interpretată live la bouzouki, asociată cu dansuri tradiţionale de grup, spart de pahare şi bătăi cu flori.

Bouzouki este un instrument cu coarde specific grecesc, asemănător mandolinei, de forma unei pere şi gâtul extrem de alungit, care produce un sunet metalic, ascuţit, inconfundabil.

Localurile bouzoukia dispun de un spaţiu înălţat, special amenajat pentru orchestră şi solist (“pista”), şi de un ring de dans, înconjurat de mese, unde, de regulă, se bea whiskey sau vodcă şi se mănâncă alune sau migadale.

Printre mesele dreptunghiulare, angajatele localului oferă amatorilor garoafe îmbobocite la tăviţă sau coşuleţ (10 sau 20 de flori), pentru momentele culminante ale petrecerii, când, în semn de apreciere a talentului solistului, acesta devine ţinta vie a florilor proiectate de la distanţă de spectatorii extaziaţi.

Doar atunci când sunt aruncate în necunoscutele participante la petrecere, florile constituie obiectul flirturilor.

Bătaia cu flori înlocuieşte binecunoscutul obicei al aruncării cu farfurii, practicat până în anii 70, când a fost interzis.

Numai asistând la o astfel de petrecere poţi înţelege dragostea nemăsurată a grecilor pentru cântecele şi dansurile lor tradiţionale, de care par să nu se sature niciodată.

Cunoscuţii şi necunoscuţii se înlănţuie în ritmul frenetic impus de cântăreţii de bouzouki într-o adevărată horă a prieteniei şi generozităţii, armonizându-şi mişcările ca într-o coregrafie laborios pregătită în timp.

La bouzoukia, unde lumea vine pentru dans şi muzică, n-o să vedeţi beţivi şi bătăi iscate din senin şi nici n-o să auziţi vulgarităţi, ca în localurile din România.

De regulă, masa trebuie rezervată, iar preţul acestui serviciu creşte invers proporţional cu descreşterea distanţei faţă de scenă.

Mesele din apropierea scenei sunt rezervate, în mod obişnuit, pentru clienţii cu dare de mână şi pentru celebrităţi.

Preţul unei tăviţe cu garoafe variază între 5 şi 15 €, iar preţul unei sticle de băutură alcoolică, între 60 şi 250 €, în funcţie de renumele localului, de numele solistului şi de ziua în care loc reprezentaţia.

Nu de puţine ori, nota de plată pentru mesele amplasate în apropierea scenei reprezintă exclusiv costul florilor consumate şi, deşi pare de neconceput, poate depăşi uneori preţul unei maşini noi de marcă.

Cele mai bune localuri bouzoukia se găsesc în Salonic şi în Atena.

Deşi nu tocmai la îndemâna oricui, sub aspect financiar, participarea la un asemenea eveniment reprezintă o experienţă unică, care nu trebuie sub nici o formă ratată.

Dacă tot sunteţi în Grecia, distraţi-vă aşa cum numai grecii ştiu s-o facă!

Recomandările MILIKAS pentru reuşita vacanţei în Paralia Katerini

2009-02-11T03:55:00.000-08:00

Relaxaţi-vă! Nu vă încărcaţi excesiv programul doar din dorinţa de a valorifica la maxim timpul petrecut în Paralia Katerini. Vacanţa este şi aşa prea scurtă, pentru a vă putea odihni cum se cuvine după un an de muncă. Ideea de a vedea mânăstirile de la Meteora, insula Skiathos sau Atena, dacă tot vă aflaţi în Grecia, este cu siguranţă extrem de ispititoare. Din păcate însă distanţele care trebuie parcurse sunt suficient de mari pentru a face aceste demersuri obositoare.

Mâncaţi ce mănâncă grecii! Cât sunteţi în Paralia Katerini, uitaţi bucătăria românescă! Ar fi păcat să nu gustaţi mâncărurile specifice ale provinciei Pieria, apreciate de turiştii de pretutindeni: plăcintele cu brânză, spanac sau cremă de vanilie, precum şi mâncărurile naţionale, printre care: salata grecească (khoriatiki), renumitul tzatziki, frigăruile de porc sau miel (souvlaki) şi, nu în ultimul rând, moussaka şi baclavalele în variantele originale. Nu ezitaţi să stropiţi din belşug savuroasele bucate greceşti cu ouzo sau retsina, doar sunteţi în vacanţă!

Alegeţi localurile populare! Nu vă opriţi să mâncaţi sau să beţi ceva la prima terasă ieşită în cale! Faceţi mai întâi un tur de recunoaştere, pentru a vă familiariza cu localurile existente, şi reţineţi unde sunt amplasate cele mai aglomerate taverne tradiţionale! Chiar dacă va trebui să aşteptaţi să se elibereze o masă, puteţi fi siguri că veţi mânca bine la un preţ nu foarte mare.

Hoinăriţi pe străzile mai puţin comerciale, ca să vedeţi cum trăiesc localnicii! Mergeţi în Katerini sau în Salonic şi plimbaţi-vă pe străduţele frecventate mai puţin de turişti! Opriţi-vă şi admiraţi casele din cartierele vechi şi intraţi în micile magazine ale comercianţilor de măsline, seminţe sau peşte !

Distraţi-vă aşa cum numai grecii ştiu s-o facă! Evitaţi reprezentaţiile stereotipe de dans şi muzică grecească, popularizate de agenţiile de turism din Paralia Katerini sub numele de “seară grecească”! Ca să vedeţi cum se distrează grecii, mergeţi la faimoasele “bouzoukia” organizate în Katerini sau Salonic! În ciuda preţului mare, o experienţă de acest gen nu trebuie sub nici o formă ratată.

Vizitaţi locurile cât mai apropiate de Paralia Katerini, care au făcut Grecia renumită în întreaga lume! Concentraţi-vă atenţia asupra obiectivelor turistice pentru a căror vizitare nu este nevoie să parcurgeţi sute de kilometri: Muntele Olimp, situl arheologic Dion, castelul Platamonas, satele Litochoro şi Paleos Panteleimonas, oraşul Katerini.

Imortalizaţi ceea ce vă impresionează în Paralia Katerini şi în locurile pe care le vizitaţi! Mai târziu veţi putea revedea împreună cu prietenii fotografiile sau filmele, împărtăşindu-le impresii din locurile pe unde aţi trecut.

Cumpăraţi ceva care să vă aducă aminte de vacanţa petrecută în Paralia Katerini! Dintre sutele de suveniruri existente în magazinele din Paralia Katerini, alegeţi un obiect oricât de mic, cu valoare simbolică. Mărgelele komboloi pot fi purtate tot timpul în buzunar sau în geantă, iar dacă veţi învăţa să le utilizaţi corect, cu siguranţă vă vor scăpa de stres.

Comunicaţi cu grecii din Paralia Katerini pe limba lor! Invăţaţi câteva cuvinte şi expresii uzuale în limba greacă! Un simplu "bună ziua" sau "multumesc" rostit în limba lui Aristotel, vă va atrage simpatia celor cu care luaţi contact în restaurante şi magazine.

Respectaţi tradiţiile locale! Prin tradiţie, grecii sunt un popor ospitalier, iar orice străin este tratat ca atare. O cană cu vin, o ceaşcă de cafea, o floare sau un fruct proaspăt cules oferite străinilor sunt semne de ospitalitate. Deşi dragostea de oaspeţi (“philoxenia”) a grecilor este mai puţin evidentă în staţiunile turistice aglomerate, mai ales în perioadele de vârf sezonier, să nu vă miraţi dacă la sfârşitul mesei veţi primi din partea casei fructe sau prăjituri. Respectaţi gestul generos şi nu uitaţi să mulţumiţi în greceşte: “efharisto”!

VACANŢĂ PLĂCUTĂ ÎN PARALIA KATERINI !

Recomandări privind călătoria cu autoturismul spre Paralia Katerini

2009-02-04T23:15:00.000-08:00

Asiguraţi-vă că dispuneţi de toate actele necesare pentru călătorie. Permisul de conducere românesc este valabil o perioadă de 90 de zile de la data intrării pe teritoriul Republicii Elene.

Informaţi-vă asupra traseului pe care doriţi să-l urmaţi (http://www.viamichelin.com/).

Pentru orientare folosiţi GPS-ul, care oferă nu numai informaţii detaliate asupra reţelei de drumuri, ci şi localizarea hotelurilor, restaurantelor, benzinăriilor etc.

Acordaţi o atenţie specială indicatoarelor prezente la punctele de trecere a frontierei. Cunoaşterea convenţiilor privind circulaţia rutieră pe teritoriul ţărilor tranzitate vă va scuti de eventuale neplăceri.

Nu folosiţi sisteme anti-radar sau de detectare a radarului! Utilizarea sau deţinerea sistemelor anti-radar sau de detectare a radarului de către conducătorii mijloacelor auto pe drumurile publice din Grecia este interzisă prin lege. Fapta este contravenţie şi se pedepseşte cu amendă de până la 2.000 euro (art. 103 din Codul Rutier Elen prevede şi reţinerea pe loc a permisului de conducere pentru o perioadă de 30 zile, precum şi reţinerea actelor maşinii şi a plăcuţelor de înmatriculare auto pentru 60 zile).

Nu depăşiţi viteza legală! Depăşirea vitezei legale cu peste 20 km/h se pedepseşte cu amendă de 100 euro, iar cu peste 30 km/h cu amendă de 350 euro (în acest ultim caz se reţine şi permisul de conducere pentru 60 zile) – articolul 20 din actul normativ menţionat.

Nu conduceţi sub influenţa alcoolului! Legea sancţionează conducătorii auto depistaţi a avea o alcoolemie mai mare de 0,24 g/l (contravenţie) şi 0,50 g/l (delict).

Nu folosiţi telefonul mobil în trafic, nu circulaţi pe benzile destinate mijloacelor de transport în comun, nu depăşiţi pe linie dublă, nu treceţi pe culoarea roşie a semaforului, respectaţi semnalele agentului de circulaţie, opriţi în locuri amenajate! Poliţia elenă aplică amenzi mari şi vă poate reţine permisul de conducere, certificatul şi numerele de înmatrulare pentru aceste abateri. Pentru nerespectarea legislaţiei rutiere, misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot interveni pe lângă autorităţile locale în favoarea cetăţenilor români.

Nu parcaţi în locuri nepermise! Parcarea ilegală se pedepseşte cu o amendă cuprinsă între 40-150 euro, la care se adaugă confiscarea plăcuţelor de înmatriculare pentru o perioadă de 20 de zile, precum şi plata taxei de parcare pentru acest interval de timp.

Respectaţi regulamentul vamal grec! Limitele cantitative pentru anumite produse sunt: ţigări: 200 bucăţi; 1 litru băuturi alcoolice; parfumuri 50 g.

În virtutea legii elene nr. 5351/1932, orice persoană care scoate sau încearcă să scoată din Grecia obiecte antice este pasibilă să primească o pedeapsă între 1 lună şi 5 ani de închisoare. Simpla posesie a unui obiect antic care nu a fost declarat în termen de 15 zile serviciilor arheologice sau comisariatului de poliţie cel mai apropiat, expune deţinătorul unei urmăriri penale.

În caz de accident de circulaţie o constatare a poliţiei este obligatorie.

Completaţi, împreună cu cealaltă parte, formularul tip pus la dispoziţie de societăţile locale de asigurări, privind producerea accidentului.

Notaţi elementele de identificare ale celuilalt autovehicul implicat în accident şi ale societăţii de asigurare a acestuia.

Dacă în urma accidentului sunt răniţi, conducătorul auto străin poate fi reţinut şi prezentat tribunalului, care va stabili partea sa de responsabilitate. În astfel de cazuri se recomandă angajarea unui avocat local. Adresaţi-vă pentru sprijin partenerului societăţii române de asigurări din Grecia, care figurează pe Cartea verde.

Fiecare poliţă de asigurare emisă de o societate de asigurare autorizată din România are înscris pe ea un număr de telefon la care se răspunde în regim de permanenţă. Apelaţi numărul de telefon înscris pe poliţă şi urmaţi toate îndrumările ce vă sunt adresate.

Păstraţi documentele de plată până la înapoierea în ţară pentru a le prezenta societăţii de asigurare.

Recomandări privind planificarea vacanţei în Paralia Katerini

2009-02-04T11:05:00.000-08:00

Informaţi-vă amănunţit în legătură cu destinaţia de vacanţă aleasă.

Stabiliţi exact ce servicii de cazare, masă şi transport vă avantajează şi concentraţi-vă asupra acestora când analizaţi ofertele existente pe piaţă.

Consultaţi cu atenţie informaţiile prezente pe internet şi verificaţi-le întotdeauna veridicitatea în cel puţin alte două surse diferite.

Luaţi în calcul şi variantele low-cost dacă dispuneţi de un buget mic, dar asiguraţi-vă că aţi făcut o estimare corectă calitate-preţ a serviciilor pe care urmează să le contractaţi.

Stabiliţi cum este mai avantajos să contractaţi serviciile de cazare, masă şi transport: direct, de la furnizorii de servicii, sau apelând la o agenţie de turism.
Indiferent de decizia pe care o luaţi, informaţi-vă foarte bine asupra reputaţiei acestor companii, pentru că o alegere pripită vă poate transforma vacanţa într-un calvar.
Dacă vă tentează un pachet de servicii din oferta unei agenţii, informaţi-vă detaliat asupra calităţii fiecăruia dintre serviciile prestate, apelând la impresiile turiştilor care au beneficiat de aceste servicii.
Luaţi legătura cu agenţia care deţine cele mai bune aprecieri din partea turiştilor şi cereţi informaţii suplimentare despre oferta care vă interesează (hotel, masă, transport).
Asiguraţi-vă că preţul pachetului de servicii include toate taxele aferente călătoriei şi cazării, pentru a nu avea de suportat cheltuieli suplimentare, neplanificate (taxă de aeroport, transferuri, taxă de staţiune, taxă pentru folosirea aerului condiţionat etc).
Verificaţi gradul de solicitudine cu care vi se răspunde şi veridicitatea informaţiilor.
Înainte de a lua decizia finală, solicitaţi contractul-cadru pe care urmează să-l încheiaţi cu agenţia, studiaţi-l şi cereţi amănunte suplimentare asupra aspectelor mai puţin clare.
Pentru calatoria cu avionul interesaţi-vă care este limita de bagaje admisă.
Informaţi-vă asupra reglementărilor vamale în vigoare.
Asiguraţi-vă că dispuneţi de toate documentele necesare pe timpul vacanţei.
Informaţi-vă asupra programului de vizitare a obiectivelor turistice şi costul biletelor de intrare.
Familiarizaţi-vă cu alfabetul grec şi învăţaţi câteva cuvinte şi expresii uzuale în limba greacă. Această iniţiativă nu numai că va fi apreciată, dar, cu siguranţă, vă va ajuta să puteţi comunica cu locuitorii zonei, care, de regulă, rareori cunosc o altă limbă de circulaţie internaţională.

Minighid de conversaţie în limba greacă (II)

2009-01-31T03:37:00.000-08:00

Formule introductive şi de prezentare

Bună dimineaţa: Kalimera

Bună ziua: Kalispera

Noapte bună: Kalinihta

Bună/La revedere: Yassas (pl); Yasu (sg), mai puţin formal/xerete

Bine aţi venit: Kalos orisate

Cum te cheamă?: Pos se lene?

Mă numesc...: Me lene....

De unde eşti? Apo pou ise?

Sunt din...: Ime apo thn...

Încântat de cunoştinţă: Hero yia tin gnorimia (xarika)

Ce mai faci/faceţi?: Ti kanis?/Ti kanete?

Bine, mulţumesc: Kala efharisto

Soţie: I sizigos

Soţ: O sizigos

Fiică: I kori

Fiu: O gios

Mamă: Mitera

Tată: Pateras

Prieten: O filos

La cumpărături

Cât costă?: Poso kani afto?

Ce este acesta?: Ti ine afto?

Doresc asta: Thelo afto

Il/O cumpăr: To agoraso

Aş dori să cumpăr: Tha ithela na agoraso

Aveţi: Ehete?

Acceptaţi cărţi de credit?: Pernete pistotikes kartes?

Cum se spune în greacă...? Pos les...sta elinika?

Pot face o fotografie? Boro na kano mia fotografia?

Asta e tot: Afta ine olo

Deschis:Anikto

Închis: Kleisto

Intrare: Eisodos

Ieşire: Exodos

Da: Ne

Nu: Ohi

Călătorii & direcţii & cazare

La ce oră pleacă/soseşte? Ti ora fevyi/ftani to?

Tren: Treno

Autobuz: Leoforio/Astiko

Avion: Aeroplano

Vapor: Karavi

Aş dori...Tha ithela

Un bilet dus-întors: Isitirio me epistrofi

Un bilet pentru ..., vă rog: Ena isitirio gia, parakalo

Clasa 1: Proti thesi

Aveţi locuri de cazare libere pentru deseară? Ehete ena domatio gia apopse?

Pot să văd? Boro na to dho?

Micul dejun este inclus? Symberilamvani ke pro-ino?

Nu sunt locuri libere: Den iparhoun domatia

Unde este...?: Pou ine?

Staţia de autobuz? Praktorio leoforion

Imi puteţi arăta drumul spre...: Parakalo o dhromos yia...

Câţi kilometri? Possa hiliometra?

Cum ajung la...? Pos tha pao sto/sti...?

Este aproape? Ine konda?

Cât costă trecerea cu ferrybotul?: Poso kani to isitirio?

Unde mergi?: Pou pate?

Unde locuiești?: Pou menis?

Hotel: Xenodohio

Hotel bun: Kalo xenodohio

Camere de închiriat: Dohmatia

Dublă: Dhiplo

Single:Mono

Aeroport: Airodromio

Maşină: Aftokinito (amaxi)

Telefon mobil : Kinito

Port: Limani

Doresc o cameră: Thelo ena domatio

Pentru o zi: Ya mia mera

Pentru două zile: Ya dio meres

Pentru o săptămână: Ya mia evdomada

Pentru două săptîmâni: Ya dio evdomades

Gară: O stathmos tou trenou

Staţie De autobuz: O stathmos tou leoforiou

Plecare: Anahorsis

Sosire: Afixis

Agenţie de închiriat auto: Grafio enikiaseos aftokiniton

Parcare: Parking

Rezervare: Kratisi

Stânga: Aristera

Dreapta: Deksia

Drept înainte: Efthia

În spate: Piso

Sus: Pano

Jos: Kato

Departe: Makria

Aproape: Konta

Hartă: Xartis

Azi: Simera

Ieri: Hthes (ehtes)

Mâine: Avrio

Călătorie plăcută!: Kalo taxidi!

Numere

1: ena

2: dio

3: tria

4: tesera

5: pende

6: exi

7: epta (efta)

8: ohto

9: enea (enia)

10: deka

Minighid de conversaţie în limba greacă (I)

2009-01-30T01:56:00.000-08:00

Pe stradă

Mă scuzaţi: Signomi

Te rog/cu plăcere: Se parakalo/parakalo

Mulţumesc: Efharisto (poli)

Vorbești engleza? Milate aglika?

Nu vorbesc greaca: Den milao ellenika

Nu înţeleg: Den katalaveno
Unde este...?: Pou ine...?
Când? Pote?
Cât de departe este?: Poso makria ine?

Informaţii pentru turişti: Touristikes plirofories
Lasă-mă în pace! Ase me isiho! (m); Ase me isihi (f)
Cheamă Poliţia! Fonaxe tin astinomia!
Ajutor! Voithia!
Opreşte! Stop!
Cât este ceasul? Ti ora ine?
Este...: Ine...
Ora 1: Mia ora
Ora 7:30: Epta ke misi

La restaurant (taverna)

Cât costă?: Poso kani afto parakalo?

Aveţi? Ehete?

Micul dejun: Proino

Prânzul: Mesimvrino

Masa de seară: Vradhyno

Doresc o cafea: Thelo ena kafe

Poftă bună!: Kali orexi!

Noroc/Sănătate: YamasCafea: Kafe

Cafea grecească: Kafe elliniko
Lapte: Gala

Fără zahăr: Sketo

Cu puţin zahăr: Metrio

Dulce: Glyko
Peşte: Psari
Pui: Kotopulo

Brânză: Tyri

Salată: Salata

Cartofi: Patates

Pâine: Psomi

Vin: Krasi
Bere: Byra
Apă: Nero
Ceai: Tsai
Suc: Ximo
Portocale: Portokali

Fructe: Fruta

Unde sunt toaletele? Pou ine i tualetes?

Cât vă datorez? Poso hrostao?
Nota de plată, vă rog! To logariasmo parakalo!

Limba greacă

2009-01-29T03:00:00.000-08:00

Odată cu intrarea pe teritoriul Greciei, va fi greu să descifraţi indicaţiile scrise cu literele alfabetului grec şi să recunoaşteţi cuvinte cunoscute în discuţiile purtate în jurul dumneavoastră.

Grecii sunt oameni mândri şi, deşi comunicativi şi prietenoşi, cu greu se hotărăsc să înveţe o limbă străină.

Totuşi, în multe magazine, benzinării, restaurante, hoteluri din oraşele mari şi din staţiunile frecventate de turişti se poate comunica eficient în limbile engleză sau germană.

În Paralia Katerini, în schimb, te simţi ca acasă. Se vorbeşte româneşte pe stradă, pe plajă, în magazine, iar în unele restaurante şi taverne meniul este afişat şi în limba română.

Sărbători oficiale în Grecia

2009-01-26T00:53:00.000-08:00

1 Ianuarie Protochronia (Πρωτοχρονιά) - prima zi din an
6 Ianuarie Theofania (Θεοφάνεια) - Boboteaza
Kathari Deftera (Καθαρή Δευτέρα) - Miercurea Cenuşii
25 martie Eikosti-pempti Martiou - Ziua Independenţei Naţionale
Megali Paraskevi (Μεγάλη Παρασκευη) - Vinerea Mare
Kyriaki tou Pascha (Κυριακή του Πάσχα) - Duminica Paştelui
Deutera tou Pascha (Δευτέρα του Πάσχα) - A doua zi de Paşte

1 Mai Ergatiki Protomagia (Εργατική Πρωτομαγιά) - Ziua Muncii
15 August I Kimisis tis Theotokou (Η Κοίμησις της Θεοτόκου) - Adormirea Maicii Domnului
28 Octombrie 'To Ochi' sau 'Imera tou Ochi" (Το Όχι) - Ziua Ohi sau Sărbătoarea naţională a Greciei
25 Decembrie Christougenna (Χριστούγεννα) - Crăciunul
26 Decembrie Synaxis Theotokou (Σύναξις Θεοτόκου) - A doua zi de Crăciun
31 Decembrie

Asigurarea de sănătate în Grecia

2009-01-23T05:47:00.000-08:00

Asigurarea sănătăţii pe parcursul călătoriei în Grecia nu este obligatorie.

Cu toate acestea, în situaţia în care puteţi avea neşansa deteriorării imprevizibile a stării de sănătate, existând pericolul întrerupererii călătoriei, ar fi păcat să nu beneficiaţi de serviciile oferite de sistemul public de sănătate al Republicii Elene, la care puteţi avea acces prin deţinerea Cardului European de Sănătate (CEASS).

O alternativă preferabilă în privinţa serviciilor de care puteţi beneficia o reprezintă asigurarea de sanătate privată pentru călătorie, care acoperă inclusiv cheltuielile medicale în sistem privat.

Deţinerea unei asigurări de sănătate pentru călătorie permite accesul la serviciile clinicilor şi spitalelor private (majoritare comparativ cu sistemul public), fiind suportate cheltuielile de spitalizare, de repatriere medicală cu ambulanţa terestră (aeriană) şi de repatriere în caz de deces.

Între asigurarea de sanătate privată pentru călătorie şi Cardul European de Sănătate există diferenţe fundamentale legate nu doar de acoperire, ci şi de acţiune, decontare, plăţi şi condiţii de obţinere.

Din acest motiv, Cardul European de Sănătate nu poate substitui asigurarea de sanătate privată pentru călătorie.

Experienţa statelor Uniunii Europene arată că toţi posesorii unui asemenea card de sănătate deţin şi o asigurare de călătorie în străinătate încheiată la o companie privată.

Cât priveşte preţul, acesta depinde de compania asiguratoare, complexitatea acoperirii dorite şi durata călătoriei.

De regulă, o poliţă pentru călătorie în Grecia cu durata de 7 zile, costă în jur de 20 lei.

În cazul în care, pe perioada vacanţei, survin accidente sau îmbolnăviri imprevizibile (urgenţe):

Luaţi legătura imediat cu cea mai apropiată unitate medicală (cabinet medical privat sau spital);
Explicaţi medicului situaţia dumneavoastră de sănătate, eventuale afecţiuni anterioare, restricţii la medicaţie etc.;
Prezentaţi medicului asigurarea de sănătate pentru călătorie sau Cardul European de Sănătate.

Siguranţă şi criminalitate în Grecia

2009-01-23T05:36:00.000-08:00

Grecia este o ţară cu un nivel de criminalitate scăzut.

Infracţiuni minore de tipul furtului din buzunare, înşelăciunilor sau furtului din maşini pot apărea în zone aglomerate (gări, staţii, parcări, centre comerciale, benzinării sau zone de servicii pe autostrăzi).

Este recomandabil ca documentele şi valorile personale, biletele de călătorie şi banii sau cărţile de credit să fie păstrate în locuri sigure şi să nu fie expuse în mod vizibil asupra persoanei sau în maşini.

Maşinile trebuie încuiate şi asigurate cu sisteme de alarmă.

În cazul călătoriilor cu autobuze sau trenuri este indicat să se păstreze atenţia asupra bagajelor pe întreaga durată a călătoriei.

Turiştii trebuie, în cazul unor controale de identitate, să fie în măsură să prezinte cartea de identitate/paşaportul român valabil.

În cazul unor incidente care afectează siguranţa persoanei sau a bunurilor, se recomandă contactarea celui mai apropiat birou al poliţiei.

În cazul pierderii cărţii de identitate/paşaportului românesc, se recomandă sesizarea atât a biroului local de poliţie, cât şi a oficiului consular român cel mai apropiat.

În cazul unor incidente grave (accidente, tâlhării), care necesită intervenţia imediată a autorităţilor grecesti, trebuie apelate următoarele numere de urgenţă:

110 serviciul de urgenţe poliţie
112 politie, ambulanţa, pompierii

Se recomandă, de asemenea, sesizarea oficiului consular român cel mai apropiat, care poate acorda asistenţă în condiţiile prevăzute de lege (Secţia Consulară a Ambasadei României la Atena; Consulatul General al României la Salonic).

Poliţia turistică

2009-01-20T23:02:00.000-08:00

Parte integrantă a Poliţiei Elene (ELAS), Poliţia turistică vine în sprijinul turiştilor, oferind informaţii şi asistenţă în orice problemă legată de: locurile de cazare, transport, magazine pentru turişti, obiective turistice, agenţii de turism, agenţii de închirieri auto etc.

Personalul poliţiei turistice este bine instruit şi poate comunica eficient în mai multe limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană).

Dacă nu v-aţi rezervat cameră din România, la sosirea în staţiune vă puteţi adresa poliţiei turistice locale.

Este soluţia ideală de a găsi cazare fără bătaie de cap şi de a evita surprizele neplăcute pe care vi le-ar putea oferi unii particulari.

Însemnele ofiţerilor din Poliţia turistică sunt: banderola albă la caschetă, centură albă, mănuşi albe şi insigna “TOURIST POLICE” purtată la cămaşă.

Poliţia turistică are de regulă biroul în sediul poliţiei locale.

Numărul la care puteţi suna 24 h din 24 este 171.

În Paralia Katerini nu există Birou al Poliţiei Turistice, nici măcar Birou al Poliţiei locale.

Orice problemă de resortul Poliţiei va trebui rezolvată la Secţia de Poliţie din Katerini.

Utilizarea cardurilor în Paralia Katerini

2009-01-19T03:30:00.000-08:00

Cardurile Visa, Diners Club, American Express, Master Card, precum şi cecurile de călătorie, sunt acceptate în majoritatea hotelurilor, restaurantelor, agenţiilor de închirieri şi magazinelor din Grecia.

În Paralia Katerini, însă, este bine să vă asiguraţi de acest lucru, nu doar urmărind sticker-ele lipite la intrare ci şi întrebând.

In cazul pierderii sau furtului unui card de credit apelaţi de urgenţă:

Access

serviciu non-stop Tel.: 0030-01-9503673

American Express
serviciu non-stopTel.: (00-441273) 526840

Citicard (Citibank)

serviciu non-stopTel.: 0030 01-9290000

Diners

serviciu non-stopTel.: 0030 01-9290200

Eurocard/Mastercard

serviciu non-stopTel.: 0030-01-9503673

Visa International

serviciu non-stopTel.: 0030-01-9503673

Băncile sunt deschise de luni până joi între orele 8.00 şi 14.00, iar vinerea de la 8.00 la13.30.

Telecomunicaţiile în Grecia

2009-01-17T05:44:00.000-08:00

Grecia dispune de reţele de telefonie moderne, care acoperă întreg teritoriul ţării.

Sistemul de telefonie permite folosirea cardurilor internaţionale pentru plata convorbirilor.

Codul de apel al Greciei este +30 sau 0030.

Telefonia fixă

Oficiile telefonice ale OTE (Organizaţia de Telecomunicaţii a Greciei) oferă cea mai ieftină modalitate de a efectua convorbiri locale sau internaţionale.

Nu aveţi decât să găsiţi un telefon liber, iar la sfârşitul convorbirii operatorul de la ghişeu vă va prezenta factura.

Oficiul OTE din Katerini este deschis între orele 08:00 şi 14:00.

Convorbiri telefonice locale şi internaţionale pot fi efectuate, de asemenea, de la telefoanele publice cu cartelă.

Cartelele telefonice pot fi cumpărate de la chioşcurile de pe artera principală din Paralia Katerini şi oficiul OTE din Katerini.

Din Paralia Katerini se poate vorbi cu România fie de la telefoanele publice, fie de la hotel.

Telefoanele publice nu funcţionează cu monede. Cartele telefonice de 3, 5 sau 10 € se găsesc la majoritatea chioşcurilor şi magazinelor. Cu o cartelă de 5 € se poate vorbi în România între 2 ore şi 3 ore în reţeaua fixă şi 30-40 minute în reţeaua mobilă.

Convorbirile telefonice efectuate de la hotel costă cu mult mai mult.

Prefixul pentru România este 40.

Pentru a apela numărul fix 1234567 din Bucureşti veţi forma: 00 sau + (simbol ce înlocuieşte codul de ieşire internaţional), 40 (prefixul României), 21 (prefixul Bucureştiului), 1234567 (numărul de telefon pe care doriţi să-l apelaţi) şi veţi obţine 0040211234567 sau + 40211234567.

Pentru o convorbire din România în Grecia se formează: 00+30+numărul abonatului

Telefonia mobilă

În Grecia, operează patru companii de telefonie mobilă, şi anume: COSMOTE, PANAFON-VODAFONE, TELESTET şi Q-telecom.

Pentru convorbirile cu România este recomandabil să folosiţi serviciile companiei VODAFONE.

Ca să puteţi efectua o convorbire telefonică din Grecia, este nevoie să activaţi opţiunea de roaming Vodafone Passport.

Pentru o convorbire din Grecia în România se formează: 00+40+numărul abonatului

fără cifra 0 iniţială.

Telefoane utile

Salvarea tel: 166
Poliţia tel: 100
Pompieri tel:199
ELPA Asistentă Rutieră tel: 104
ELPA Informaţii turistice (08:00-15:00) tel:174
Poliţia turistică tel: 171

Informaţii legate de orarul feriboturilor, autobuzelor KTEL şi trenurilor tel: 1440
Ambasada României în Republica Elenă tel: 0030210 677.4035

Consulatul General al României, Panorama - Salonic tel: 00302310 340088

Telefoane utile din prefectura Pieria:

Poliţia Katerini: 23510-46.623

Poliţia Turistică Katerini: 23510-46.655
Spitalul municipal Katerini: 23510-57.200
Asociaţia particularilor care închiriază camere în Paralia Katerini: 23510-63.350
Uniunea hotelierilor din Paralia Katerini: 23510-61.893

Transportul maritim în Grecia

2009-01-15T00:28:00.000-08:00

Între Grecia continentală şi insule, ca de altfel şi între insule, există numeroase legături, asigurate de vase de diferite tipuri: feriboturi pentru transportul maşinilor, catamarane, vase de mare viteză etc.

Preţurile sunt relativ acceptabile pentru pasageri, dar ceva mai ridicate pentru transportul maşinilor.

Catamaranele, noi şi confortabile, ca şi hidropterele, mai vechi şi mai puţin confortabile, sunt de 2 ori mai rapide decât feriboturile clasice şi de 2 ori mai scumpe.

Principalul port al Pieriei care leagă Grecia de Nord de unele insule din Marea Egee este Salonic, iar principalul port care face legătura cu Insulele Sporade este Volos.

Detalii referitoare la orarul şi preţul transportului naval la www.gtp.gr.

Transportul aerian spre Paralia Katerini

2009-01-15T00:23:00.000-08:00

Singura dintre companiile aeriene de linie regulată din România, care operează zboruri directe din Bucureşti spre Salonic, este Tarom.

Durata zborului de la Bucureşti (Aeroportul Internaţional "Henri Coandă") la Salonic (Aeroportul Internaţional "Makedonia") este de 1 oră şi 40 minute, iar de la Salonic la Bucureşti de 1 oră şi 30 minute.

Preţul unui bilet de călătorie dus-întors la clasa "economic", la bordul unei aeronave aparţinînd companiei Tarom, se situează în prezent în jurul valorii de 400 €.

Totuşi, rezervarea cu anticipaţie de minim 3 luni şi jumătate, a unui bilet pentru luna iulie la aceeaşi companie aeriană, vă poate aduce în momentul de faţă o economie de cel puţin 250 €.

Zborurile spre Salonic, operate de alte companii de linie regulată decât Tarom (Olympic Airlines, Aegean Airlines, Malev, Alitalia etc) sunt efectuate cu transfer în Atena, Budapesta, Roma etc şi, din acest motiv, au o durată de 3 până la 6 ori mai mare comparativ cu a zborurilor efectuate de compania aeriană românească. Preţurile biletelor sunt însă apropiate ca valoare.

În ceea ce priveşte serviciile de transport oferite de companiile aeriene low-cost, Blue Air, lider pe piaţa românească de profil, şi-a anunţat intenţia de a lansa înainte de începutul lunii aprilie o cursă spre Salonic, care va opera în zilele de joi şi duminică, de pe Aeroportul Internaţional Băneasa.

Preţul unui bilet de călătorie dus-întors, rezervat acum pentru jumătatea lunii iunie, la clasa "expressblue", este de 201 €.

Dacă aveţi proasta inspiraţie să contractaţi direct serviciile de transport ale unor companii low-cost sau să achiziţionaţi pachete de vacanţă care includ transportul cu curse charter, veţi fi mai mult ca sigur dezamăgiţi, chiar dacă serviciile de cazare şi masă oferite de agenţie vor fi de cea mai bună calitate.

Pregătiţi-vă sufleteşte să pierdeţi ore întregi în aeroport, aşteptând îmbarcarea.

Personal, recomand familiilor cu copii şi persoanelor în vârstă să nu recurgă la acest tip de servicii de transport, în special în perioada de vârf a sezonului estival.

Legăturile aeriene în interiorul Greciei sunt asigurate de Olympic Airlines şi sunt relativ acceptabile.

Preţul călătoriei cu avionul pe teritoriul Greciei este de 2,5-5 ori mai mare decât preţul călătoriei cu feribotul.

Transportul feroviar spre Paralia Katerini

2009-01-15T00:18:00.000-08:00

Între România şi Grecia există legături feroviare directe.

În regiunea Pieria, punctul central de sosiri şi plecări pentru trenurile internaţionale este gara din Salonic, situată lângă Piaţa Dimokratias.

Deşi reţeaua feroviară a Greciei (OSE) este pentru moment destul de limitată, nordul şi nord-estul ţării sunt totuşi bine deservite.

Transportul cu trenul pe teritoriul Greciei este relativ ieftin, dar lent (40-50 km/h) şi puţin confortabil, iar staţionările în gări sunt de lungă durată.

Pentru a vă pregăti călătoria consultaţi www.ose.gr.

Autostopul în Grecia

2009-01-14T11:14:00.000-08:00

Autostopul poate reprezanta o alternativă la transportul tradiţional, perfect realizabilă pe rute circulate cum ar fi Salonic-Atena.

Atenţie, însă! Nu faceţi semn spre maşini cu mâna întinsă şi degetele răsfirate.

Este insulta supremă în Grecia.

Maşini şi scutere de închiriat în Paralia Katerini

2009-01-14T11:07:00.000-08:00

Dacă aţi ajuns în Paralia Katerini cu avionul sau cu autocarul şi doriţi să aveţi posibilitatea de mişcare, puteţi închiria un motoscuter sau o maşină, preţul acestora variind în funcţie de numărul de zile contractat.

Astfel, pentru închirierea unui motoscuter timp de 24 h se plătesc circa 16-20 €, iar pentru trei zile, 40-45 €.

Închirierea unei maşini de mic litraj costă 40-50 €/zi (fără benzină).

Limita de vârstă este 21 ani, iar conducătorul auto trebuie să deţină permis de cel puţin 1 an. Se cere carte de credit ca garanţie.

Atenţie, sub 21 de ani nu sunteţi asigurat.

Călătoria cu taxiul în Paralia Katerini

2009-01-14T10:57:00.000-08:00

Puţin costisitoare, călătoria cu taxiul este rentabilă chiar şi pe distanţe mai lungi, mai ales dacă împarţi cheltuielile cu 2-3 prieteni.

Cursele spre/dinspre gară, aeroport, port, căratul bagajelor cu greutate mai mare de 10 kg şi comenzile de taxi implică costuri suplimentare.

Un drum din Paralia Katerini până în Katerini nu costă mai mult de 5-6 €.

Atenţie! Soferii de taxi au prostul obicei să ia în maşină cel puţin trei pasageri care merg în aceeaşi direcţie, fără a avea vreo legătură unul cu altul, pentru a încasa de trei ori costul cursei.

De aceea, dacă sunteţi împreună cu 2-3 prieteni, este recomandat ca doar unul singur să cheme taxiul şi abia după ce şoferul acceptă destinaţia propusă să i se alăture şi ceilalţi.

Transportul cu autobuzul

2009-01-13T09:45:00.000-08:00

Autobuzul este mijlocul de transport în comun cel mai des folosit pe teritoriul Greciei şi, pentru turişti, cea mai bună modalitate de a cunoaşte îndeaproape viaţa grecilor.

Pentru a călători aveţi la dispoziţie reţeaua naţională de autobuze K.T.E.L., care asigură transportul pe aproape întreg teritoriul ţării.

Acest sistem de comunicaţii, eficient, sigur şi relativ ieftin, funcţionează atât pe distanţe mari cât şi pe distanţe scurte, inclusiv între principalele oraşe mari şi insulele din apropierea continentului.

Transportul interurban

Autobuzele interurbane K.T.E.L. de culoare verde sunt din ce în ce mai performante, pe marile axe rutiere (ex. Atena –Salonic) putând fi văzute tot mai multe autobuze supraetajate.

In Katerini găsiţi autobuze K.T.E.L. care fac legătura cu toate celelalte capitalele ale prefecturilor.

Acestea sunt rapide, ieftine, confortabile şi au o frecvenţă mare de circulaţie. Frecvenţa legăturilor nu este corelată cu afluxul de turişti.

Autocarele circulă fără întârzieri sau chiar, nu de puţine ori, ajung mai repede la destinaţie.

Spre Atena circulă zilnic autobuze, cu plecarea din Katerini la orele 9.30, 15.00 şi 24.00. Călătoria durează 6 ore şi biletul pentru un drum costă 24,70 €.

Spre Salonic autobuzele pleacă la interval de 30 minute. Biletul costă 5 €/persoană şi cei 68 km sunt parcurşi în cca 50 minute. Punctul terminus este autogara pentru autobuze K.T.E.L. din Salonic, situată la intrarea estică a oraşului.

Transportul orăşenesc

Paralia Katerini este legată de oraşul Katerini prin liniile de autobuze nr. 1 şi 2.

Autobuzele spre Katerini pornesc din piaţeta situată lângă mare, unde se află biserica, şi opresc în staţiile de pe strada Nikis.

Biletele se cumpără de la automate sau chioşcurile din staţii şi trebuie validate la urcare în aparatul de lângă uşă.

Preţul unei călătorii din Paralia Katerini până în Katerini este de 1,15 €.

Autobuzele locale din Katerini, care asigură şi legătura cu suburbiile, inclusiv Paralia Katerini şi Dion, circulă până la orele serii.

Autobuzul din Katerini spre Paralia Katerini se poate lua din piaţa centrală (Platia) sau din faţa cinematografului „Efkarpidis”.

Transportul public orăşenesc în Salonic este asigurat de o amplă reţea de autobuze, care fac legătura între diferitele zone ale oraşului şi suburbii.

Biletul standard costă 0,5 € (0,25 € pentru studenţi), dacă este cumpărat de la chioşcurile OASTH, sau 0,6 € (0,3 € pentru studenţi), dacă este cumpărat de la automatele de bilete din autobuze (atenţie, trebuie să aveţi suma fixă, pentru că automatele nu dau restul), şi trebuie validat imediat după urcare.

Acest tip de bilet permite transferul de pe o linie de autobuz pe alta, până la trei ori, în condiţiile validării fiecarei călătorii, fiind valabil timp de 70 minute de la prima utilizare, respectiv eliberare.

De asemenea, pot fi folosite: bilete pentru 24 ore (2 €) şi bilete pentru 7 zile (10 €), care permit călătorii nelimitate în intervalul de timp specificat, pe orice linie de autobuz, şi nu necesită validarea călătoriei la transferuri.

Studenţii plătesc jumătate din preţul biletelor, cu condiţia să dispună de o legitimaţie valabilă. Informaţii asupra traseelor şi programului autobuzelor pot fi obţinute zilnic la tel.: 185, între orele 07.00 şi 22.00.

Biletele de acest tip pot fi procurate de la chioşcurile OASTH.

Atenţie! Biletele trebuie validate imediat după urcarea în autobuz.

Călătoria fără bilet este sancţionată cu amendă, valoarea acesteia fiind de 60 de ori preţul unui bilet.

Benzinării

2009-01-12T06:03:00.000-08:00

Majoritatea benzinăriilor sunt deschise între orele 7 a.m. şi 10 p.m., dar există şi unităţi deschise non-stop.

Benzinăriile BP, Mobil, Esso şi Shell permit utilizarea cardurilor , în timp ce în staţiile EKO, Mamidhakis şi Elinoil cardurile de credit nu sunt acceptate.

Starea drumurilor

2009-01-12T03:41:00.000-08:00

Starea drumurilor din Grecia este foarte bună.

Pe şoselele principale, indicatoarele sunt scrise atât cu litere ale alfabetului latin, cât şi cu ale alfabetului grec (conform pronunţiei în limba greacă).

Pe drumurile secundare însă, indicatoarele sunt scrise numai cu litere ale alfabetului grecesc, aşa încât vă trebuie un minim de cunoştinţe pentru a vă putea descurca.

Limitele de viteză sunt de 50 km/h în oraşe, 80 km/h în afara localităţilor şi 130 km/h pe autostradă.

Ţineţi cont că în Grecia rata accidentelor este ridicată, aşa încât purtaţi neapărat centura de siguranţă.

Siguranţa rutieră pe drumurile publice din Grecia

2009-01-09T02:12:00.000-08:00

Cu 35.000 de accidente grave anual şi 23 de morţi în accidente rutiere la 100.000 de locuitori, Grecia nu se bucură de o securitate rutieră strălucită.

Legea sancţionează conducătorii auto depistaţi a avea o alcoolemie mai mare de 0,24 g/l (contravenţie) şi 0,50 g/l (delict).

Utilizarea sistemelor antiradar sau de detectare a radarului de către conducătorii mijloacelor auto pe drumurile publice din Grecia este interzisă.

Legislaţia elenă (Legea nr.3431/2006 - Despre comunicaţiile electronice şi alte dispoziţii) prevede o serie de dispoziţii împotriva celor care încalcă clauzele autorizaţiilor de utilizare a frecvenţelor radio sau a celor de transmisie de date numerice.

Autorităţile de poliţie elene aplică - in extenso - prevederile acestei legi şi la categoria participanţilor la circulaţia auto pe drumurile publice care utilizează sisteme de detectare a radarului, considerând că dispozitivele menţionate perturbă buna funcţionare a mijloacelor tehnice de supraveghere a traficului.

Sancţiunile stabilite de lege prevăd pedeapsă cu închisoarea de până la 6 luni, amendă de la 3.000 până la 1,5 milioane € şi confiscarea echipamentului tehnic şi a mijlocului din care a fost executată operaţiunea - după emiterea hotărârii penale irevocabile.

Cetăţenii români care călătoresc în Republica Elenă cu autoturismul, în situaţia în care parchează ilegal, sunt pasibili de o amendă cuprinsă între 40-150 €, la care se adaugă confiscarea plăcuţelor de înmatriculare pentru o perioadă de 20 de zile, precum şi plata taxei de parcare pentru acest interval de timp.

În situaţii excepţionale, se aprobă restituirea numerelor de circulaţie, înaintea termenului de 20 de zile, dacă se face dovada că posesorul autoturismului este cetăţean străin şi se înapoiază în ţara de origine, înaintea scurgerii celor 20 de zile.

Pentru nerespectarea legislaţiei rutiere, misiunile diplomatice şi oficiile consulare nu pot interveni în favoarea cetăţenilor români pe lângă autorităţile locale.

· Conducătorii auto trebuie să poarte centura de siguranţă, să nu depăşească viteza legală admisă (130 km/h pe autostradă, dacă nu există limitări, şi 50 km/h în localităţi, dacă nu există limitări).

· Traficul şi semnalizarea sunt la fel ca în majoritatea ţărilor europene.

· O atenţie specială trebuie acordată trecerilor peste căile ferate nesupravegheate. Încălcarea regulilor de trafic se sancţionează cu amenzi usturătoare.

· Pe drumurile de ţară, curbele bruşte sunt frecvente. De aceea, conducătorii auto trebuie să fie prudenţi, în special noaptea.

În caz de accident

Atenţie! În Grecia constatarea amiabilă a accidentelor se face de puţină vreme şi un mare număr de vehicule nu sunt asigurate.

Teoretic, nu e nevoie să anunţaţi Poliţia (tel.: 100) dacă nu există victime, dar este indispensabil să faceţi acest lucru dacă celălalt autoturism nu este asigurat.

Pentru orice eventualitate, luaţi numărul de înmatriculare, numărul asigurării şi numărul contractului (îl găsiţi în partea de sus a parbrizului) şi datele autoturismului.

Ca regulă generală, în caz de litigiu, martorii sunt foarte cooperanţi şi îşi oferă singuri datele.

Dacă în urma accidentului sunt răniţi, conducătorul auto străin poate fi reţinut şi prezentat tribunalului, care va stabili partea sa de responsabilitate.

În astfel de cazuri se recomandă angajarea unui avocat local.

Adresaţi-vă pentru sprijin partenerului societăţii române de asigurări din Grecia, care figurează pe Cartea verde.

Fiecare poliţă de asigurare emisă de o societate de asigurare autorizată din România are înscris pe ea un număr de telefon la care se răspunde în regim de permanenţă.

Apelaţi numărul de telefon înscris pe poliţă şi urmaţi toate îndrumările ce vă sunt adresate.

Păstraţi documentele de plată până la înapoierea în ţară pentru a le prezenta societăţii de asigurare.

Pentru scutere şi motorete închiriate, în caz de accidente care nu implică alte vehicule, pilotul plăteşte stricăciunile firmei de închirieri.

Păstraţi factura reparaţiilor, pentru a primi despăgubiri la întoarcerea în ţară.

Legături utile

Asistenţă gratuită pentru anumite reparaţii, informaţii generale privind circulaţia pe drumurile publice în Grecia şi legislaţia rutieră:

ELPA Serviciul de Asistenţă Rutieră
2-4 Messogion, AtenaTel: (+30) 210 7791615 Fax: (+30) 210 7786642

ELPA Call centre: 104
Biroul International pentru Asigurări 10, Xenofontos, AtenaTel. (+30) 210 3238370, 3238402, 3238455 şi 3238654

Hărţi

2009-01-08T03:47:00.000-08:00

Hărţile greceşti sunt, în general, puţin fiabile.

Hărţi mai bune au fost publicate, cu concursul armatei elene, la Editura Road.

Teritoriul Greciei este împărţit în 6 foi de hartă scara 1:250.000 (Tracia, Macedonia, Tessalia/Epir, Grecia Centrală, Peloponez şi Creta).

Foaia Macedonia include 11 hărţi color, în format mare, ale oraşelor: Veria, Kastoria, Serres, Grevena, Drama, Kavala, Edessa, Florina, Katerini, Kozani şi zona centrală a oraşului Salonic.

Acestea se găsesc de vânzare la benzinării, chioşcuri de presă, magazine de suveniruri, librării, marketuri şi la intrarea în incinta obiectivelor turistice de pe teritoriul Greciei.

Mai multe informaţii la http://www.road.gr/.

Drumurile publice în Pieria

2009-01-08T03:30:00.000-08:00

Pieria dispune de una dintre cele mai extinse infrastructuri rutiere din Grecia.

Autostrada E75, care face legătura între Salonic şi Atena, străbate Pieria de la nord la sud, facilitând accesul rapid înspre orice punct paralel cu ţărmul şi, mai departe, spre Larissa sau Atena.

Katerini este situat pe autostrada E75, la 70 km de Salonic şi la 445 km de Atena.

DISTANŢE (KM) DIN KATERINI:

MUNTELE OLYMP 18
SALONIC 70
METEORA 150
VOLOS 147
PROMACHONAS 185
LARISSA 84
IGOUMENITSA 380
ATENA 445

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (VI)

2009-01-06T02:03:00.000-08:00

Dulciuri şi fructe

Dulceţurile de smochine, vişine, pepene, dovleac, portocale şi mandarine (Glyka Koutaliou), fructele marinate în sirop, gemurile din căpşuni, vişine, kiwi, gutui şi portocale, compoturile şi produsele pe bază de miere sunt produse specifice, făcute în casă după reţete tradiţionale.

Printre fructele cultivate în Pieria se numără: vişinele, kiwi, pepenele galben, pepenele roşu, căpşunile, perele, gutuile merele, piersicile, prunele, smochinele şi strugurii.

Dulciurile sunt consumate între mese, însoţite de cafea grecească şi apă rece, şi nu ca desert, cum se procedează în majoritatea ţărilor europene, printre care şi România.

Localurile care comercializează dulciuri, produse în laboratoarele din incinta acestora, se numesc Zacharoplasteio, echivelentul cofetăriilor româneşti.

Mari amatori de dulciuri, grecii sunt clienţi fideli ai acestor magazine, indiferent dacă produsele sunt destinate consumului propriu sau sunt cumpărate pentru a fi oferite în dar, cu diverse ocazii, când sunt ambalate în cutii laborios decorate.

Zaharaplasteio servesc o gamă largă de specialităţi locale, printre care: Baklava, Kadaifi, Revani, Loukoumades, şi îngheţată.

Marea majoritatea a dulciurilor greceşti au la bază zahărul sau mierea şi nucile, alunele turceşti, arahidele, migdalele sau fisticul.

Aceste ingrediente intră nu numai în compoziţia binecunoscutelor Baklava şi Kadaifi, ci şi în a unor prăjituri tradiţionale, cum sunt: Karythopita, Melomakarona, Kourabiethes, Galactoboureko şi Loukoumades Me Meli.

Dacă până acum nu aţi pregătit în casă nici o prăjitură grecească ar fi bine să o faceţi, pentru a vă familiariza cu gustul acestora înainte de plecarea în Paralia Katerini. Efortul vă va fi răsplătit cu prisosinţă.

Karythopita

150g unt

130g zahăr pudră

4 ouă

4 linguri de coniac

1 lingură de scorţişoară pisată

150g făină

275g nuci, tăiate în bucăţi

Siropul:

310g zahăr

330ml apă

1 baton de scorţişoară

Frecaţi untul, până se înmoaie.

Adăugaţi zahărul şi frecaţi-l cu untul, până când se topeşte.

Adăugaţi gălbenuşurile, unul câte unul, amestecând bine după fiecare.

Adăugaţi praful de scorţişoară, nucile tăiate şi coniacul şi amestecaţi bine.

Bateţi albuşurile spumă cu un vârf de sare, până se întăresc.

Adăugaţi albuşurile întărite, lingură cu lingură, în amestecul de unt. Apoi, adăugaţi făina treptat şi încorporaţi-o în compoziţie alternativ cu albuşurile.

Luaţi o tavă de cel puţin 5 cm înălţime, pe fundul căreia aşezaţi hârtie de copt unsă cu unt.

Turnaţi compoziţia în tavă şi coaceţi-o, în cuptorul preîncălzit, 40 minute.

Karithopita trebuie să fie crescută bine şi să aibă culoare aurie.

Scoateţi prăjitura din tavă şi porţionaţi-o în pătrate mici, cu latura de 3 cm.

După răcire, introduceţi bucăţile de prăjitură într-un vas mai adânc şi turnaţi peste ele siropul fierbinte.

Lăsaţi karithopita să se însiropeze bine în vasul acoperit, pentru a preveni uscarea.

Decoraţi prăjitura cu bucăţi de nucă tăiate mai mare, presărate peste sirop..

Karithopita este mai bună a doua zi.

Pregătirea siropului:

Puneţi apa şi zahărul într-un ibric şi ţineţi-l pe foc până la dizolvarea completă a zahărului.

Adăugaţi batonul de scorţişoară şi fierbeţi amestecul la foc mic 5-10 minute, până când siropul începe să se îngroaşe. Îndepărtaţi batonul de scorţişoară înainte de a turna siropul pe bucăţile de prăjitură.

Kali Orexi – Poftă bună!

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (V)

2008-12-31T00:43:00.000-08:00

Băuturi

Ca aperitiv puteţi savura băuturi alcoolice locale, produse pe cale naturală, fără conservanţi, cum sunt: tsipouro şi ouzo. La felul principal puteţi bea vinuri locale albe sau roşii sau retsina.

Ouzo

(ούζο) este băutura alcoolică tradiţională a Greciei.

Este o băutură tare, cu un conţinut de alcool de 40% vol., obţinută din boască de struguri aromatizată cu anason, care se consumă ca atare sau cu puţină gheaţă sau apă, alături de aperitive numite „mezzes”, la întâlnirile cu prietenii.

Se bea din pahare obişnuite sau din mici recipiente de sticlă numite karafaki.

Amvikas, instalaţia în care se produce alcoolul pe cale tradiţională

Cel mai bun ouzo se fabrică în insula Lesbos (Mytilene), iar cele mai bune mărci comercializate sunt Ouzo Plomariou şi Barbayanni.

O sticluţă de 200 ml poate fi cumpărată cu mai puţin de 2 € în supermarket şi rareori depăşeşte 8 € în cele mai scumpe restaurante.

Tsipouro (τσίπουρο) este o băutură alcoolică tare, cu un conţinut de alcool de 35-40% vol., asemănătoare întrucâtva cu palinca, dar şi cu raki-ul turcesc.

Grecii îl consumă cu gheaţă şi uneori cu puţină apă, la petrecerile cu prietenii.

În nordul Greciei, localnicii produc în casă propriul Tsipouro, numit în unele zone şi raki sau tsikoudia.

În supermarketuri şi în micile magazine săteşti preţul acestuia este foarte scăzut.

Retsina este un vin specific grecesc, al cărui gust penetrant de răşină, se datorează procesului de conservare cu totul aparte: strugurii sunt ţinuţi în butoaie noi din lemn de conifere, care păstrează intact gustul depunerilor de răşină de pe copacii netăiaţi.

Se serveşte rece, de regulă lângă aperitive. Cel mai popular este sortimentul Kourtaki Retsina.

Boutari este un vin de producţie locală din regiunea Macedonia.

Mavrodaphne

este un vin dulce de Patras, de culoare închisă şi tărie ridicată, asemănător vinului de Porto.

În baruri şi cafenele (kafeneia), în zonele frecventate de turişti şi în oraşe, se găsesc şi băuturi alcoolice din import (scotch, bourbon, gin etc). Denumirea grecească pentru whiskey este ουίσκι.

Berea (bira: μπύρα) este disponibilă în variante locale ca Mythos şi Alpha, cât şi ca produs al marilor companii nord-europene Heineken şi Amstel fabricat în Grecia.

Apa. În mod obişnuit la orice băutură comandată ţi se serveşte gratuit un pahar cu apă.

În unele localuri însă, apa servită (în special cea îmbuteliată) se plăteşte, indiferent dacă ai comandat-o sau nu.

Cafeaua (kafes: καφές)

Grecia este plină de cafenele (kafeneia) şi cafeterii (kafetéries).

Cafeteriile sunt localuri preferate de grecii sub 35 de ani, în care, pe lângă cafea, se serveşte o largă gamă de băuturi (bere, vin, băuturi alcoolice), gustări, prăjituri şi îngheţată.

Cafenelele sunt frecventate în special de bărbaţii de peste 50 de ani, dar oricine le păşeşte pragul este bine primit.

În mod tradiţional, cafeaua grecească - ellinikós kafés sau ellinikós- reprezintă o variantă mai slabă a cafelei turceşti.

Deşi uşor mai slabă în comparaţie cu aceasta, cafea grecească este o cafea tare. Orice s-ar întâmpla, nu comandaţi cafea turcescă ! Riscaţi să fiţi prost văzuţi.

Sortimentul cel mai solicitat în cafeterii pe timpull verii este frappe-ul (φραπέ), o cafea grecească originală, cu adevărat reconfortantă, ce poate fi comandată cu sau fără lapte, îndulcită sau nu.

Dacă doriţi cafea la filtru, este bine să cereţi filtrou (φίλτρου).

Espresso sau cappuccino fredo sunt alte sortimente extrem de solicitate de turişti. Espresso fredo constă în cafea espresso cu gheaţă, fără adaos de lapte sau spumă.

Ceea ce merită să încercaţi neapărat este un lichior local făcut în casă din coarne, mure, mandarine şi alte fructe culese de pe versanţii Muntelui Olimp.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (IV)

2008-12-30T07:41:00.000-08:00

Mâncăruri cu carne

O caracteristică a regiunii o constituie marea varietate de animale pentru carne şi vânat, carnea roşie şi cea albă constituind baza unor delicioase mâncăruri locale.

Souvlaki

: sub formă de frigărui sau rulate în pâine (Gyros)

Keftedes: chiftele/perişoare din carne condimentată cu mentă

Kokoretsi: unul din felurile de mâncare preferate de greci cu ocazia sărbătorilor pascale, constă într-o umplutură formată din măruntaie de miel şi intestine tocate, asemănătoare drobului.

Este importantă cunoaşterea terminologiei care indică modul de preparare al cărnii: Vrasto – fiert, Psito – la cuptor, Sti skara – la grătar, Sti souvla – la frigare, Tiganito – fript, Sta karvouna – pe cărbuni.

Brânzeturi

În zonă sunt disponibile o mulţime de produse din lapte de vacă, oaie şi capră:

• brânză Feta

• alte tipuri de brânzeturi

• iaurt tradiţional

• zer

• brânză de vaci

• unt şi smântână

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (III)

2008-12-28T05:15:00.000-08:00

Leguminoase (fasole boabe, linte, mazăre, soia)

Leguminoasele joacă un rol important în pregătirea mâncărurilor locale. Unele dintre cele mai gustoase sunt:

• Ciorba de fasole

• Fasole boabe la cuptor

• Supă de linte

• Ciorbă de pui cu mazăre.

Peşte şi fructe de mare

Datorită deschiderii la mare, peştele şi fructele de mare constituie tot timpul anului materia primă pentru o multitudine de feluri gustoase, cum ar fi:

• peşte mărunt (sardele, anşoa) prăjit sau fript;

• peşte mare (peşte spadă, limbă de mare) prăjit sau fript;

• peşte mediu (barbun, doradă) prăjit sau fript;

• Creveţi şi midii prăjite sau gătite cu brânză (Saganaki) ori în alte moduri;

• Caracatiţă (khtapodhi) prăjită, friptă pe cărbuni sau fiartă în vin.

Totuşi, exceptând câteva varietăţi de sardine, anşoa (gavros), gopes şi macroul (kolios) peştele şi fructele de mare nu sunt o mâncare convenabilă.

Iată doi termeni, trecuţi în paranteză pe meniuri în dreptul felurilor din carne şi peşte, a căror semnificaţie este bine să o cunoaşteţi: dopios, însemnând local, şi katepsigmenos, însemnând congelat, abreviat de obicei kat.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (II)

2008-12-27T03:20:00.000-08:00

Mâncăruri locale clasice

Unele mâncăruri, tipice pentru bucătăria locală, dar şi pentru cea grecească, în general, sunt preferate atât în Grecia cât şi pe plan internaţional:

Ciorbe, cum ar fi Youvarlakia – ciorbă de perişoare, dreasă cu ou şi suc de lămâie, ciorbă de peşte, ciorbă de pui. Ciorbele greceşti diferă de cele din majoritatea ţărilor europene prin aceea că conţin „ingredientul principal”. Spre exemplu, pui, ca parte integrantă a mâncării.
Salate:

- Salată grecească (khoriatiki): roşii, ceapă, castraveţi, ardei, măsline, brânză Feta şi ulei de măsline;

- Salată de vinete (melitzanosalata);

- Tsatsiki: castraveţi mărunţiţi, amestecaţi cu iaurt şi ulei de măsline, cimbru şi usturoi;

- Salată de icre (taramosalata).

Legume:

- Legume la grătar (vinete, dovlecei, ardei).

O mare varietate de feluri pe bază de paste:

- Moussaka – straturi de carne tocată alternând cu straturi de vinete felii, acoperite cu sos bechamel;

- Pastitsio - straturi de carne tocată alternând cu straturi de paste, acoperite cu sos bechamel.

Chifteluţe (keftedakia) • Frunze de viţă umplute (dolmadakia) • Vinete "Imam" • "Papucei" (papoutsakia) – Vinete umplute• Ardei şi roşii umplute cu brânză, orez şi carne tocată.

Degustarea mâncărurilor tradiţionale în Paralia Katerini (I)

2008-12-26T06:47:00.000-08:00

Bucătăria regiunii Pieria cuprinde o mare diversitate de mâncăruri naţionale, locale şi tradiţionale, dulciuri şi băuturi.

Mâncărurile tradiţionale, servite la evenimente, la mesele cu prietenii şi cu familia, răspândesc arome de busuioc, oregano, mentă, cimbru, nucşoară şi scorţişoară.

Bucătăria Macedoniei şi a Pieriei, combinaţie inseparabilă, este caracterizată prin diferite sortimente de produse din carne, brânză şi de patiserie.

Specificul zonei îl reprezintă marea varietate de gustări de tip snack food: de la Bougatsa, servită la micul dejun, la Pastas seara, şi Gyros şi Souvlaki peste zi. Peste tot în oraş găseşti linte şi fasole, plăcinte, friptură şi, în special în timpul sezonului de vânătoare, carne de vânat, dar şi peşte şi fructe de mare, servite cu predilecţie pe litoral.

Diversitatea felurilor de mâncare disponibile a crescut şi mai mult odată cu afluxul de preparate din zonele Pondos, Sarakatsani şi Asia Mică.

În foarte multe reţete se foloseşte uleiul de măsline, legumele, făina şi peştele din Marea Mediterană, ingrediente care constituie baza bucătăriei mediteraneene.

Majoritatea acestor mâncăruri sunt disponibile în tavernele, restaurantele şi ouzeriile din Pieria.

Mâncăruri locale

Specialitatea bucătăriei macedonene – şi a regiunii Pieria – o constituie plăcintele tradiţionale: plăcinta cu brânză (tyropita), plăcinta cu spanac (spanakopita), plăcinta cu cârnaţi, plăcinta cu dovleac (kolokythopita), plăcinta cu lapte şi vanilie, plăcinta cu carne (kreatopita), plăcinta cu carne de pui (kotopita), plăcinta cu legume (hortopita), plăcinta cu orez, plăcinta cu ceapă (kremidopita), plăcinta cu mere (milopita).

Viaţa de noapte în Paralia Katerini

2008-12-23T06:56:00.000-08:00

În Grecia, luarea mesei în oraş, în special seara, este una dintre modalităţile preferate de petrecere a timpului liber.

Indiferent dacă mănâncă într-o tavernă locală sau într-un restaurant elegant, grecii se bucură de fiecare moment de relaxare petrecut împreună cu prietenii sau familia.

În Paralia Katerini există multe localuri liniştite, unde seara mâncarea şi băutura pot fi savurate în tihnă, după cum există şi unele localuri zgomotoase, răsunând de muzică grecească sau internaţională.

După masă, cofetăriile de pe strada principală atrag turiştii ieşiţi la plimbare cu o ofertă extrem de îmbietoare de dulciuri.

Alegerea este dificilă: o îngheţată, o prăjitură, un frappe cu multă spumă...

Familiile cu copii îşi pot continua seara la Luna Park-ul, aflat în direcţia Olympic Beach.

Iubitorii discotecilor şi cluburilor au posibilitatea de a-şi petrece noaptea dansând până la epuizare.

Iar cei care se hotărăsc să participe la o seară grecească, organizată de agenţiile de turism locale, vor avea prilejul să danseze şi să se distreze greceşte, alături de greci, aşa cum numai ei ştiu să o facă.

Uleiul de măsline

2008-12-22T08:17:00.001-08:00

Uleiul de măsline este singurul ulei vegetal care poate fi consumat aşa cum este: proaspăt stors din fruct. El provine doar de la măslinele verzi. Cele mai apreciate uleiuri de măsline provin din varietăţile Koroneiki, Mavroya, Kalamata şi Mastoides.

Aroma, culoarea şi consistenţa variază, ca şi în cazul vinurilor fine, datorită diferitelor soiuri de măsline, zonei de provenienţă şi climei.

Uleiul de măsline provenit de la micii producători este considerat a fi foarte bun şi are preţul asemenea celor mai fine vinuri.

Uleiul de măsline este caracterizat, în primul rând, de aciditate, care variază de la 0,6-0,8% - în cazul uleiurilor foarte fine, la 6,6% - în cazul uleiurilor inferioare.

Producerea uleiului începe prin transformarea fructelor de măslin în pastă. Această pastă este apoi malaxată, pentru ca picăturile microscopice de ulei să se concentreze.

Uleiul este extras prin presare, metoda traditională, sau prin centrifugare, metoda modernă. Dupa extracţie, substanţa solidă rămasă conţine înca o cantitate mică de ulei.

Astfel, uleiul de măsline se poate clasifica în:

Uleiul de masline extravirgin. Provine din prima presare a măslinelor. Are o aciditate nu mai mare de 0,8% şi este considerat a avea un gust superior. Cele mai multe uleiuri de măsline sunt extravirgine doar pe etichetă. Un bidon (5 litri) de ulei de măsline extravirgin costă, în funcţie de zona de producţie şi locul de unde este cumpărat, între 18 şi 25 €, în timp ce o sticluţă de 200 ml poate fi achiziţionată la 1,80-2 €/buc.

80 % din producţia de ulei de măsline a Greciei este reprezentată de uleiul extravirgin. Calitatea net superioară a acestuia, recunoscută pe plan internaţional, face ca anual 150-200 mii tone de ulei extravirgin să fie exportat în Spania şi Italia şi vândut la preţ premium.

Uleiul virgin este produs prin folosirea metodelor fizice şi fără nici un fel de tratament chimic. Aciditatea este mai mica de 2% si are un gust bun.

Rafinat înseamnă că uleiul a fost tratat chimic pentru neutralizarea gustului puternic (caracterizat ca fiind un defect) şi a conţinutului de acizi.

Uleiul rafinat este considerat ca fiind de o calitate mai slabă decat cel virgin.

- „Obţinut din măsline culese manual“ este un prim titlu de calitate, dat fiind ca producătorii industriali lasă măslinele până la supracoacere, pentru a-şi mări producţia.

- „Obţinut din prima presare la rece“ este indiciul care garantează calitatea unui ulei de măsline, dat fiind faptul ca orice tratament termic reduce calitatea unui ulei extra-virgin.

Uleiul de măsline este ideal pentru prăjit. Incălzit, nu suportă modificări de structură şi îşi păstrează valorile nutritive mai bine decat alte uleiuri.

Un alt avantaj pentru a folosi la prăjit uleiul de măsline este că formează o crustă microscopică pe suprafaţa mâncării, ceea ce împiedică patrunderea substanţelor nocive generate de procesul prăjirii şi îmbunatăţeşte savoarea mâncării. Uleiul de măsline poate fi refolosit de până la cinci ori.

La nivel mondial, Grecia deţine locul I în ceea ce priveşte consumul de ulei de măsline pe cap de locuitor (15 kg anual).

Cumpărături în Paralia Katerini

2008-12-21T10:02:00.000-08:00

În Paralia Katerini viaţa comercială este foarte bine dezvoltată, oferind turiştilor o bogată şi variată gamă de produse, de la articole tradiţionale la îmbrăcăminte, blănuri, bijuterii şi suveniruri, unele specifice prefecturii Pieria, altele provenite de pe întreg teritoriul Greciei.

Printre produsele tradiţionale ale prefecturii Pieria se numără:

Glyka Koutaliou - fructe (portocale amare, cireşe, vişine, gutui, mere, pere) întregi sau petale de trandafir conservate într-un sirop gros, pe care grecii le servesc la cafea. Se comercializează în borcănele, ca şi dulceţurile. Costul unui borcan de 440 ml variază între 9-15 €.
Ouzo – băutură alcoolică, incoloră, obţinută prin distilarea borhotului intr-o instalaţie specială numită amvikas, şi aromatizată cu seminţe de anason, fenicul, chimen, mastic şi alte plante sau fructe. Băutura nu poate fi supusă procesului de învechire şi tratată cu apă devine din transparentă alb-lăptoasă, emulsionându-se. Preţul variază între 2 € sticla de 100 ml, 6-7 € sticla de 700 ml, 8-9 € sticla-cadou de 500 ml în formă de coloană grecească şi merge pană la 24-34 € pentru sticlele de forme mai sofisticate.
Tsipouro din Skotina – băutură alcoolică, incoloră şi neparfumată, cu un conţinut ridicat în alcool, obţinută prin distilarea borhotului de struguri.
Vinuri locale din Dion
Compoturi de fructe din Ritini
Bijuterii de aur şi argint din Paleos Panteleimonas
Obiecte de ceramică din Paliampela Kolindros

Acestora li se adaugă o serie de produse specifice greceşti, printre care:

Obiecte de artizanat: genţi, pături şi covoare din lână, ţesute manual. În culori extrem de vii, acestea pot reprezenta cadouri plăcute şi nu foarte scumpe. Preţul unei genţi ţesute manual variază între 9 şi 15 €, iar al unui covor nu depăşeşte 30 €.
Komboloi: mărgele antistress, asemănătoare ca formă mătăniilor, fabricate din diferite materiale naturale sau artificiale, de toate culorile şi dimensiunile. Cele mai multe Komboloi sunt formate din 16 sau 20 de mărgele, al căror diametru variază între 7 şi 15 mm, au la un capăt o mărgea fixă, care separă cele două şiruri, şi se termină cu un ciucure cu rol ornamental. Lungimea unui Komboloi este de două ori lăţimea unei palme. Actualele Komboloi, făcute din materiale artificiale, sunt cele mai ieftine (10-20 €) şi se găsesc în orice magazin de suveniruri sau chioşc. Preţul unora din sidef se ridică însă la 70-100 €. Replici ale mătăniilor tradiţionale, lucrate din mărgele de chihlimbar, os, sidef, coarne de cerb şi cristale, sculptate manual, du pă un vechi meşteşug, precum şi mătănii autentice, lucrate în mânăstirile greceşti, se găsesc în magazinele de bijuterii, la preţuri mai puţin accesibile turistului de rand (200-900 €).

Metaxa este un vin dublu distilat obtinut din trei soiuri de struguri Savatiano, Sultanina şi Corinth negru, învechit apoi timp de 30 ani în butoaie de stejar şi în cele din urmă amestecat cu vin muscat învechit Samos & Lemnos şi un amestec secret de ierburi, printre care petalele de trandafiri, cele care îi conferă dulceaţa şi buchetul. Metaxa este în general disponibil în trei variante: 3 stele -cel putin 3 ani învechită, 5 stele-cel puţin 5 ani învechită şi 7 stele- cel puţin 7 ani învechită. O versiune mai rar întâlnită este Private Reserve, care este învechită mai mult de 20 ani. In Grecia sunt disponibile şi variantele de 12 si 16 stele. Preţul unei sticle de Metaxa variază, în funcţie de variantă şi locul de unde este achiziţionată, între 8 € (3 stele) şi 15 € (7 stele).
Măsline: din producţia mondială de măsline folosite în consumul direct, cea mai mare cantitate este utilizată în ţările mediteraneene, fiecare sat având reţete proprii de preparare, pe care le oferă vizitatorilor sub forma a zeci de specialităţi tradiţionale. Recoltarea fructelor verzi se face cu puţin timp înainte de maturare şi se conservă prin saramurare. Fructele negre se recoltează la maturitatea completă, în lunile noiembrie – decembrie, şi se conservă prin fierbere în ulei sau prin murare. La recoltare, măslinele sunt foarte amare şi nu pot fi consumate. De aceea sunt tratate cu o leşie specială care le extrage substanţa amară timp de câteva zile, după care se pun în saramură sau sunt acoperite cu sare timp de câteva săptămâni, pentru a-şi păstra culoarea intensă.
Măslinele de Kalamata sunt de culoare vineţie, au formă de migdală şi lungimea de 1,20-2,50 cm. Au un gust bogat şi fructat. Se vând conservate fie în oţet, fie în ulei de măsline. Un borcan de 0,230 l volum net costă între 2 şi 4 €, în timp ce preţul unui borcan de 0,960 l ajunge la 12 €.

Miere: mierea grecească se distinge prin caracteristici fizice şi chimice superioare. Calităţile sale remarcabile se datorează atât climei, cu lungi perioade de soare, cât şi condiţiilor geomorfologice, cu munţi înalţi, alături de dealuri joase şi cîmpii întinse până la mare, care permit dezvoltarea unei flore extrem de bogate. Mierea de cimbru, cea mai renumită în Grecia, este unică în lume. Preţul unui borcan de 0,950 kg variază între 7 şi 15 € .

Brânzeturi
Blănuri şi produse din piele
Icoane pe lemn
Ulei de măsline

Suvenirurile sunt în general scumpe, ele fiind destinate exclusiv turiştilor.

Dacă doriţi să faceţi economii, tocmiţi-vă pentru orice (mai puţin în supermarketuri).

Dacă vânzătorul vă îmbie să intraţi într-un magazin de suveniruri promiţându-vă că puteţi cumpăra orice produs la jumătate de preţ faţă de cel afişat, se va ţine de cuvânt.

Produsele tradiţionale alimentare sunt mai ieftine în supermarketuri, mai ales dacă magazinele sunt situate la distanţă mai mare de artera principală a staţiunii.

Marketurile rămân în general deschise pe tot parcursul zilei. În schimb, magazinele de blănuri, pielărie şi bijuterii sunt închise între orele 2.00 p.m. şi 6.00 p.m.

Manifestări culturale şi religioase în împrejurimile Paraliei Katerini

2008-12-16T23:06:00.000-08:00

În perioada verii, nu departe de Paralia Katerini, în Katerini, Dion, Litochoro şi Platamonas sunt organizate o serie de manifestari culturale şi religioase, reunite sub auspiciile Festivalului Olympus şi ale Festivalului Internaţional de Folclor, care fac din Pieria o regiune cu o viaţă culturală contemporană, bogată şi dinamică.

În cadrul Festivalului Olympus sunt prezentate piese de teatru din repertoriul grec (antic şi modern) şi internaţional, spectacole de balet, concerte de muzică clasică şi populară, şi sunt organizate mese rotunde având ca tematică semnificaţia arheologică a regiunii.

Reprezentaţiile au loc în incinta Teatrului Antic din Dion, unde însuşi Euripide şi-a prezentat primele reprezentaţii ale unor piese, şi a Castelului de la Platamonas, în lunile iulie, august şi septembrie şi atrag anual mai mult de 40.000 de spectatori.

Festivalul Internaţional de Folclor aduce în prim plan muzica şi dansul de pretutindeni, alături de o impresionantă colecţie de costume tradiţionale.

Pe lângă aceste manifestări, în cadrul cinematografului municipal amplasat în aer liber pe acoperişul clădirii primăriei din Katerini, vara se pot urmări filme artistice.

Alte cinematografe în aer liber funcţionează pe timpul verii în incinta teatrelor din Platamonas şi Leptokarya.

Sărbători religioase locale (panigyria):

24 iunie: Agios Ioannis

1 iulie: Agii Anarghyrii

7 iulie: Aghia Kyriaki

17 iulie: Agia Marina

20 iulie: Profitis Ilias

26 iulie: Agia Paraskevi

27 iulie: Agias Pandeleimon

2 august: Agios Stefanos

12 august: Agios Mattheos

2 septembrie: Agios Mamas

15 septembrie: Agios Nikitas

Sărbătorile religioase locale sunt sărbători cu dată fixă dedicate sfinţilor, care încep cu o ceremonie religioasă şi se termină la primele ore ale dimineţii într-o manieră mai puţin pioasă decât ar trebui.

Forumul Roman

2008-12-16T12:37:00.000-08:00

În plin centrul Salonicului, zona delimitată de străzile Makedonikis Aminis, Olympou, Agnostou Stratiotou şi Fillipou, oferă trecătorilor o imagine panoramică incredibilă asupra excavaţiei arheologice a sitului Forumului Roman (Agora), situat la doar 4 m adâncime de nivelul de bază al infrastructurii moderne a oraşului, în care se integrează perfect.

Forumul Roman, constând dintr-un complex de clădiri publice, ridicate pe două niveluri, datând din secolele II-III D.C., reprezenta centrul economic, politic şi intelectual al oraşului.

Pe lîngă funcţia sa administrativă şi comercială, edificiul deţinea şi un important rol social: era locul în care locuitorii obişnuiau să se întâlnească pentru a comenta evenimentele vremii.

Construit după modelul forumurilor ridicate de romani în multe din oraşele imperiului, complexul se situează la intersecţia a două străzi principale: una, orientată nord-sud (cardo), iar cealaltă, est-vest (decumanus). Una din aceste străzi corespunde axei verticale, care traversa oraşul între poziţia actuală a templului închinat lui Profitis Elias şi mare. Cea de-a doua stradă este actuala Egnatia Odos, care lega cele două porţi ale fortificaţiilor oraşului: poarta Kassandreotiki, în est, şi poarta Axis, din vestul oraşului.

Aceste străzi erau laborios decorate cu arce, peristiluri, porticuri, fântâni şi statui.

Ceea ce se vede astăzi în Plateia Dikasterion este rezultatul excavaţiilor efectuate în 1966 şi constituie sectorul sud-estic al părţii de nord a Forumului, cuprinzând: Piaţa, cu galeriile de est şi sud, Cryptoporticus-ul, Monetăria, Baia Publică şi Teatrul (Odeion), adică aproximativ două treimi din suprafaţa Forumului.

În partea de nord-vest a excavaţiei, a fost dezvelită o suprafaţă întinsă, de formă rectangulară, cu urme de pavare cu marmură, iar în partea de est, a fost scos la iveală Teatrul, cu rânduri etajate de cărămidă şi scena.

În partea de sud a unei galerii subterane, au fost aduse la lumină părţi de colonade, pardoseli de mozaic, scări din marmură, pavaje din piatră, canale, numeroase monede de argint şi sculpturi din marmură.

Pe peretele unei galerii a fost descoperită o frescă paleocreştină, de o valoare inestimabilă, reprezentând doi bărbaţi care se roagă, cu o cruce între ei, deasupra fiind figurat Iisus, şezând într-un tron. Această lucrare murală demonstrează că Forumul era destinat întâlnirii creştinilor în perioada romană târzie, putând fi chiar identificat drept locul unde Agios Dimitrios, sfântul protector al Salonicului, a fost torturat.

Astăzi, partea de sud-est a Pieţei, cu o lungime de 100 m şi o lăţime de 65 m, este perfect vizibilă. Complexul se extinde însă mult spre nord-vest, dincolo de limitele sitului excavat, sub fundaţiile blocurilor din apropiere.

În lungul Pieţei, pe cele trei laturi, se găseau galerii împodobite cu colonade duble în stil Corintic şi pardosite cu mosaic. În fundal se găseau camere, care găzduiau serviciile administrative. Din cele 200 de coloane, care au existat, singură salvată, şi care poate fi văzută complet izolată în Piaţă, a aparţinut părţii interioare a unei colonade.

Accesul în Piaţă se făcea numai dinspre partea nordică, pe unde, în perioada romană timpurie, trecea una din principalele străzi. Locuitorii Salonicului obişnuiau să se întâlnească aici pentru a asculta prelegeri, a discuta politică şi a filozofa.

Pe latura sudică a Pieţei, datorită înclinării naturale a terenului, a fost creată o construcţie cu două niveluri şi tavanul boltit (Cryptoporticus). Aceasta a funcţionat ca fundaţie pentru galerie şi, totdată, ca zid de sprijin pentru Piaţa de deasupra.

Pe partea sudică a construcţiei au fost create lanţuri de magazine, unde erau comercializate produse din lut şi cupru. Tot aici se organizau festivităţi religioase.

Strada comercială, de numai 2 m lăţime, pavată cu marmură, era paralelă cu actualul Fillipou.

Accesul la etajul galeriei se făcea pe scări, care dădeau într-o stradă paralelă cu cea de la nivelul inferior, dar mai largă decât aceasta (3,5 m), care ducea în Piaţă.

Cryptoporticus reprezenta o galerie cu două niveluri, construită pentru a nivela înclinarea naturală a terenului, de sub sectorul sudic al Pieţei. Galeria interioară subterană este foarte bine conservată, în timp ce din bolţile galeriei exterioare s-au păstrat doar câteva arce.

Pe acoperişul construcţiei, care constă din arce semicilindrice, existau deschideri (opaia), care serveau pentru ventilaţie şi iluminat.

Teatrul (Odeion) este situat în partea de est a Forumului, unde cel puţin trei faze de lucrări au fost identificate. Iniţial, în centrul părţii estice a Forumului, a fost construit un Bouleuterion rectangular acoperit, cu 200 de locuri. În secolele II-III D.C., datorită construirii unui teatru cu 400 de locuri, camera a fost dărâmată.

Accesul la Teatru se făcea prin 5 uşi de marmură. Uşile exterioare erau folosite numai de actori, în vreme ce publicul intra prin cele trei uşi din mijloc, care dădeau sub scenă, de unde se urca pe două scări.

Datorită accesului dificil, faţada edificiului a fost lărgită, iar pentru o mai bună vizibilitate au fost construite rânduri la acelaşi nivel cu scena. În consecinţă, un perete neobişnuit de înalt, numit podium, a fost ridicat în jurul orchestrei.

În secolul al III-lea D.C., Forumul Roman şi-a dobândit aspectul definitiv, prin ridicarea clădirilor publice din jurul Pieţei, pe trei laturi ale acesteia.

Până atunci, etajele galeriilor fuseseră acoperite cu o tencuială groasă, iar Teatrul era pavat cu plăci subţiri de gresie marmorată.

O mie de ani mai târziu, în secolul al IV-lea, podelele galeriilor au fost acoperite cu mozaicuri, iar porţiuni ale colonadelor au fost restaurate.

Nu peste mult timp, teatrul avea să fie extins, realizându-se o sală cu capacitatea de 2.500 de locuri, adică de patru ori mai încăpătoare. Scena a fost la rândul său lărgită spre vest, luând din lăţimea galeriei interioare, dar lăsând neatinse coloanele de pe zidul vestic.

Cele trei intrări centrale, folosite iniţial de public, au fost închise şi două scări largi au fost construite la capătul culoarului, conducând la un palier principal, de unde se făcea accesul fie către veche sală, fie către sala cea nouă, de deasupra. Doar cele două intrări destinate actorilor au rămas nemodificate.

Forumul Roman este situat în Piaţa Dikasterion din centrul Salonicului, pe partea dreaptă a străzii Makedonikis Aminis, la cca 20 m de intersecţia cu Fillipou.

Panagia Chalkeon

2008-12-14T09:31:00.000-08:00

Panagia Chalkeon este una dintre cele mai vechi biserici bizantine din Salonic.

Nu întâmplător, biserica este situată în zona tradiţională a micilor ateliere meşteşugăreşti ale arămarilor, termenul Chalkeon desemnând “arama”.

După cum atestă inscripţia săpată în marmură de la intrarea principală, Biserica “Maica Domnului a arămarilor” datează din anul 1028 şi a fost construită de Christophoros, una din oficialităţile bizantine ale vremii.

Edificiul în formă de cruce se desfăşoară într-un spaţiu amplu, situat sub nivelul de bază al arterelor stradale de care este încadrat.

Biserica dispune de un mic sanctuar în partea de est şi de un nartex pe latura vestică. Patru coloane şi patru arcade formează o cruce înscrisă în suprafaţa de formă pătrată a naosului.

Centrul crucii este acoperit de un dom, iar alte domuri de dimensiuni mai reduse acoperă terminaţiile nartexului.

Picturile murale din interior aparţin de două perioade distincte, şi anume: secolului al XI-lea şi, respectiv, secolului al XIV-lea.

După cucerirea Salonicului de către turci, în 1430, biserica a fost transformată în moschee, pentru ca după eliberarea oraşului din 1912 să redevină biserică creştină.

Puternic afectată de cutremurele din 1932 şi 1978, construcţia a fost refăcută complet.

Biserica Panagia Chalkeon, actualmente parte a patrimoniului universal UNESCO, este situată în plin centrul Salonicului, în apropierea Băilor Turceşti ale lui Bey Hamami.

Biserica Agios Demetrios

2008-12-11T09:59:00.000-08:00

Biserica Sfântul Dimitrie adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, sărbătorit de întreaga Biserică Ortodoxă la 26 octombrie.

Sântul Dumitru – un militar, de origine greacă, în armata romană, a fost martirizat în timpul împăratului Galerius, în anul 306 Î.C., devenind patronul spiritual al Salonicului.

Monumentul este o biserică cu cinci nave laterale, cu un nartex şi un transept.

Prima biserică a fost un mic paraclis, construit puţin timp după 313 D.C. pe ruinele unei băi romane.

În secolul al V-lea D.C., eparhul Leontios a construit pe acelaşi loc o biserică mare cu trei nave laterale, care a ars între 626 şi 634 Î.C.

În scurt timp, a fost ridicată biserica cu cinci nave. În 1493, aceasta a fost transformată în moschee, în 1912 a fost redată creştinătăţii, dar în 1917 a fost din nou distrusă de un incendiu. A fost refăcută complet şi a început să funcţioneze în 1949.

Sub altar şi sub transept se află o criptă. În cripta Sf. Dimitrie sunt expuse publicului obiecte care au rezistat incendiului din 1917 şi articole scoase de lumină de săpăturile recente efectuate în incinta monumentului.

În colţul sud-estic al bisericii se află capela Sf. Euthymios. Frescele din secolul al XIV-lea prezente aici, imprimă capelei o atmosferă de intensă religiozitate.

Biserica Sfântul Dimitrie este situată la intersecţia străzilor Agios Dimitrios şi Agios Nikolaos, la un bloc spre nord de Piaţa Romană, la poalele oraşului vechi. Program: Luni 12:30-7pm; Marţi-Sâmbătă 8am-8pm; Duminică 10:30am-8pm. Autobuzele 22 şi 23, care opresc la interval de 10 minute în staţia de lângă biserică, circulă spre Piaţa Eleftherias.

Panagia Achiropiitos

2008-12-10T06:34:00.000-08:00

Biserica Panagia Achiropiitos, datând din secolul al V-lea, este singura din perioada creştină timpurie care s-a păstrat aproape intactă, fără să necesite restaurări şi renovări.

Biserica are trei nave şi un nartex pe latura vestică şi o intrare secundară cu un propilion monumental plasat în centrul peretelui sudic.

La terminaţia estică a aripii nordice se găseşte o capelă.

Din decoraţiunile interioare se păstrează câteva fragmente de mozaicuri datând din secolul al V-lea D.C.

Coloanele monolitice din marmură, laborios decorate cu capiteluri încununate cu frunze de acant, contrastează cu mozaicurile, ornamentate simplist, cu cruci aurite, păsări şi motive florale delicate.

Frescele din secolul al XIII-lea, ilustrând câţiva din cei 40 de martiri, sunt, de asemenea, păstrate.

Ridicată pe ruinele unor vechi băi romane, biserica a fost închinată Fecioarei Maria “neplămădită de mâini omeneşti” (Achiropiitos) – nume care se referă probabil la imaginea de cult, şi a fost primul lăcaş din Salonic transformat în moschee, după cucerirea oraşului de către turci, în 1430.

În timpul ocupaţiei otomane, toate decoraţiunile figurative de pe fresce şi mozaicuri au fost distruse. În 1930, biserica şi-a recăpătat destinaţia iniţială.

În prezent, monumentul, care figurează pe lista obiectivelor incluse în patrimoniul UNESCO, funcţionează ca biserică creştină.

Ca vechime, Panagia Achiropiitos este a doua biserică din Salonic şi posibil cea mai veche din estul bazinului Mării Mediterane, care continuă să funcţioneze fără întrerupere.

Biserica este situată în Piaţa Agia Sofia, la nord de Bulevardul Egnatia.

Biserica Agia Sofia

2008-12-09T02:09:00.000-08:00

Biserica Agia Sofia este cea mai mare şi mai renumită biserică bizantină din Salonic. Aceasta a fost ridicată în secolul al VIII-lea, după modelul Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, datând din secolul al VI-lea.

Precum originalul, biserica din Salonic deţine un dom impresionant, susţinut de coloane de marmură sculptate.

Transformată în moschee în secolul al XV-lea şi readusă la destinaţia iniţială în 1913, biserica a fost aproape complet restaurată în secolul al XX-lea.

Deşi nu mai păstrează atmosfera uşor prăfuită, dar încărcată de sacralitate a bisericilor vechi, mai puţin sau deloc reabilitate, prin valoarea istorică şi artistică pe care o reprezintă, biserica constituie totuşi un obiectiv turistic care nu trebuie ocolit.

Din fericire, în ciuda evenimentelor tumultuoase la care biserica a stat mărturie, câteva din mozaicurile originale s-au păstrat intacte.Unele dintre acestea, care nu conţin reprezentări umane, datează din perioada iconoclastică a secolului al VIII-lea, când ilustrarea figurilor umane în arta religioasă era interzisă. Iconoclaştii au distrus numeroase opere de artă vechi, inclusiv icoane.

Cea mai valoroasă frescă monumentală este Ridicarea la Ceruri, datând din secolul al IX-lea.O altă lucrare de excepţie o constituie mozaicul reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus.

De curând, un număr impresionant de cărţi, manuscrise şi documente vechi, printre care şi picturi aparţinând secolului al IX-lea, au fost descoperite într-o încăpere a bisericii.

În prezent, Biserica Sfânta Sofia se află pe lista monumentelor bizantine incluse în Patrimoniul UNESCO.

Biserica este situată în Piaţa Agia Sofia - una dintre cele mai frumoase pieţe publice ale Salonicului, între bulevardele Tsimiski şi Egnatia.

Rotunda

2008-12-08T09:06:00.001-08:00

Concepută probabil drept Mormântul lui Galerius, Rotunda este o construcţie cilindrică masivă, cu diametrul de 24,5 m, acoperită de o cupolă aplatizată din cărămidă, prevăzută la partea superioară cu o deschizătură circulară, la fel ca Pantheonul din Roma.

Zidurile de rezistenţă ale structurii, care depăşesc 6 m grosime, lasă vederii opt deschideri rectangulare, dintre care una serveşte ca intrare.

După moartea lui Galerius – îngropat la Gamzigrad/Felix Romuliana în 311, construcţia a rămas goală până în secolul al IV-lea, când a fost transformată în biserică creştină.

Biserica a fost atunci decorată cu mozaicuri de o înaltă valoare artistică, din care doar o mică parte s-au păstrat nealterate, în partea superioara a interiorului.

1200 de ani mai târziu, în 1590, clădirea şi-a schimbat destinaţia în moschee, structurii originale adăugându-i-se un minaret.

Din 1912, când oraşul a fost cucerit de greci, clădirea a redevenit biserică creştină, fără însă ca minaretul să fie demolat.

Afectată de cutremurul din 1978, structura a fost ulterior restaurată.

Rotunda este cea mai veche biserică creştină din Salonic şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură circulară romană.

În prezent, construcţia este monument istoric şi figurează pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Situată la 125 m nord-est de Arcul lui Galerius, Rotunda a fost construită în anul 306, ca anexă la palatul imperial.

Arcul lui Galerius (Kamara)

2008-12-07T10:00:00.001-08:00

Ridicat între anii 298 şi 299 în centrul Salonicului din perioada romană, monumentul a fost dedicat sărbătoririi victoriei împăratului Galerius asupra perşilor.

Din structura originală a porţii monumentale, susţinută de opt piloni, care formau un triplu arc, s-au păstrat doar trei piloni şi o parte a construcţiei de cărămidă de deasupra.

Pe sub arcul principal trecea un drum, care lega Rotunda de clădirea palatului imperial, situat la 235 m sud-vest.

Pilonii principali sunt acoperiţi cu plăci din marmură albă, cu sculpturi şi decoraţiuni în relief, înfăţişând scene din războaiele purtate de Galerius.

Deschiderea arcului central este de 9,70 m lăţime şi de 12,50 m înălţime, iar deschiderile secundare de 4,80 m lăţime şi 6,50 m înălţime.

Arcul lui Galerius (Kamara) se găseşte astăzi la 1,5 km est-nord-est de centrul modern al oraşului, pe strada Dimitrios Gounari.

Turnul Alb (Lefkos Pyrgos)

2008-12-06T05:09:00.000-08:00

Turnul Alb este o structură de apărare de formă circulară, cu diametrul de 22,7 m şi înălţimea de 35 m, datând din secolul al XV-lea.

A fost construit in timpul scurtei perioade de ocupaţie veneţiană (1623) pe locul unui vechi turn bizantin, care făcea legătura între zidul estic al cetăţii Salonic (partea păstrată în prezent) şi zidul dinspre mare, dărâmat în 1866.

Mai târziu a fost folosit drept fortăreaţă (Fortareaţa Kalamaria) de către ieniceri şi apoi ca închisoare pentru condamnaţii la moarte.

In secolul al XX-lea, turnul a servit apărării aeriene, iar mai apoi ca post de observare meteo, pentru a deveni, într-un final, ceea ce este în prezent, muzeu şi principala atractie turistica a orasului Salonic.

Din 1985, când a fost restaurată, construcţia nu mai păstrează culoarea albă, care a consacrat-o ca simbol al oraşului.

Muzeul Bizantin din Turnul Alb găzduieşte numeroase colecţii de sculpturi, fresce, fragmente de pardoseli mozaicate şi de mozaicuri de perete, icoane, monede, inscripţii, vase de ceramică, obiecte din sticlă şi metal.

O scară în spirală, de 120 m lungime, lipită de peretele exterior, reduce diametrul interior al clădirii la 8,5 m.

Exceptând ultimul nivel, fiecare etaj dispune de câte o cameră circulară, înconjurată de camere mai mici, de formă rectangulară.

Scara care face legătura între cele 6 niveluri ale clădirii, duce la o cafenea cochetă, cu preţuri accesibile, şi la acoperişul crenelat. Panorama, care se deschide de aici asupra portului - al doilea ca marime după Pireu - şi zonei Kastra (Ano Poli), este impresionantă.

Turnul Alb este situat pe malul mării, la capătul Bd. Nikis.

Program de vizitare:Luni 12.30-19.00, Marţi-Duminică 8.00-19.00. Intrarea este liberă pentru studenţi.

Obiective turistice în Salonic

2008-12-05T01:59:00.000-08:00

Printre principalele obiective turistice cu care se laudă cel de-al doilea oraş ca mărime al Greciei se numără:

Turnul Alb

Arcul lui Galerius (Kamara)

Rotunda
Complexul Roman
Biserica Agios Demetrios
Statuia lui Alexandru cel Mare
Biserica Panaghia Achiropiitos
Biserica Agia Sofia
Biserica Agios Minas
Forumul Roman
Zidurile oraşului
Mânăstirea Latomos
Biserica Panaghia Chalkeon
Biserica Agios Panteleimon
Biserica Agii Apostoli
Mânăstirea Agios Nikolaos Orphanos
Mânăstirea Vlatadon
Mânăstirea Prophet Elias
Băile Bizantine
Bezesteni
Biserica Aghia Catherina
Biserica Ypapanti
Moscheea Bay Hamja
Moscheea Isaac Pasha

Bay Hamam
Turnul OTE
Teatrul Regal
Cartierul Ladadika

Centrul Mylos
Muzeul de Arheologie
Muzeul Culturii Bizantine

Începând cu zilele următoare, vă voi prezenta informaţii detaliate privind semnificaţia acestora în istoria şi cultura elenă, rămânând să decideţi care v-au suscitat mai mult interesul de a le vizita.

Salonic

2008-12-03T23:35:00.001-08:00

Pe numele său grecesc Thessaloniki, Salonic este al doilea oraş ca mărime al Greciei şi cel mai important centru economic şi cultural al regiunii Macedonia.

Aşezat lângă mare, în jurul Golfului Thermaik, oraşul a fost întemeiat în anul 316 Î.C. de regele macedonean Kassandros şi poartă numele soţiei sale, Thessaloniki, sora lui Alexandru cel Mare.

De-a lungul istoriei, oraşul a fost înglobat pe rând Imperiului Roman, Imperiului Bizantin şi Imperiului Otoman iar, timp de două secole, a aparţinut Veneţiei.

Ca mărturie a istoriei sale tumultuoase stau numeroase construcţii, biserici şi monumente, care au rezistat incendiului devastator din 1917 şi cutremurului din 1978. Monumentele paleocreştine şi bizantine din Salonic figurează pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Panaghia Achiropiitos

Arcul lui Galeriu (vedere din lateral)

Aghia Sofia

Forumul Roman

Arcul lui Galeriu (prim plan dreapta) şi Rotunda

Deşi este unul dintre cele mai vechi oraşe europene, Salonic este un oraş modern, fremătând de viaţă, cu bulevarde largi, parcuri şi pieţe animate de o multitudine de cafenele şi restaurante. Oraşul găzduieşte anual Târgul Internaţional din Salonic, Târgul internaţional de Carte şi Festivalul Internaţional de Film.

Turnul Alb – simbolul oraşului, situat la capătul estic al Bd. Nikis, chiar la malul mării, este tot ce s-a păstrat din zidurile de apărare care împrejmuiau odinioară cetatea.

Spre nord şi est de Turnul Alb se găseşte Universitatea Aristotle, cea mai mare din Grecia, sediul Târgului Internaţional din Salonic, Muzeul de Arheologie şi Muzeul Culturii Bizantine. Între Muzeul Culturii Bizantine şi Turnul Alb se află Parcul Municipal, dominat de clădirea Teatrului de Stat al Greciei de Nord.

Spre vest şi nord de Turnul Alb se întinde centrul comercial, care găzduieşte cele mai importante situri arheologice, biserici precreştine şi bizantine, magazine exclusiviste, bănci, hoteluri de lux şi restaurante şic.

Principalele bulevarde care traversează zona comercială sunt: Egnatia, Tsimiski şi Mitropoleos, paralele cu Nikis, şi Venizelou, Aristotelous, Agia Sofia, Dimiriou Gounari – cea mai mare arteră pietonală a oraşului - şi Ethnikis Aminis, transversale pe primele.

Cele mai renumite pieţe ale oraşului sunt: Platia Elefterias şi Platia Aristotelous, ambele aşezate în apropierea mării.

Platia Aristotelous

Din Platia Aristotelous se ajunge foarte uşor la Bazar.

Intrarea în Bazar

Aristotelous, cunoscută pentru numeroasele librării şi magazine de CD-uri amplasate în lungul ei, leagă piaţa cu acelaşi nume de Platia Dikasterion, unde se află biserica bizantină Panagia Chalkeon.

Panaghia Chalkeon

La două străzi spre nord de Platia Dikasterion se găseşte Biserica Agios Demetrios, cea mai mare biserică a Greciei. Pe Agia Sofia, între Egnatia şi Tsimiski, se înalţă Biserica Agia Sofia.

La est de Platia Agia Sofia, magazinele aliniate pe Dimitriou Gounari se întind până pe drumul roman care lega Arcul lui Galerius de Palatul Imperial. Zona palatului, în prezent excavată, se deschide către Platia Navarino, înconjurată de cafenele, baruri şi taverne.

La nord de capătul nord-vestic al Agia Sofia se găseşte vechiul cartier turcesc, cunoscut sub numele de Ano Poli, Eptapirgiou sau Kastra, unde sunt amplasate câteva din cele mai frumoase biserici bizantine: Osios David şi Vlatadon. Această zonă este cea mai pitorească din Salonic, mai ales străduţele întortocheate din jurul Platia Kalitheas, ca şi Platia Romfei, din cartierul Koule Kafe, şi Platia Tsinari.

Oraşul oferă amatorilor de cumpărături o impresionantă varietate de produse, de la mărci ale unor designeri de top şi bijuterii unicat până la antichităţi, blănuri şi articole din piele de cea mai bună calitate. Cele mai frecventate zone sunt: Tsimiski, Venizelou, Agias Sofia, Ermou, Mitropoleos, Egnatia. Magazinele sunt deschise lunea, miercurea şi sâmbăta de la 9.00 a.m. la 3.00 p.m., iar marţea şi joia de la 9.00 a.m. la 8.00 p.m.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Oraşul Salonic se afla la 75 km nord de Paralia Katerini. Puteti ajunge acolo cu autobuzul, autoturismul sau autocarul.

Drumul cu autobuzul se parcurge în două etape: Paralia Katerini-Katerini şi Katerini-Salonic. Autobuzul care merge la Katerini are staţia pe strada Nikis şi circulă la interval de 15 minute. Biletele se procură de la automatele amplasate în staţia de autobuz. O călătorie pana în Katerini costă 1,15 E/persoană, iar distanţa de 7 km este parcursă în cca 15 minute.

Din autogara oraşului Katerini pleacă autocare spre Salonic la interval de 30 minute. Biletul costă 5 €/persoană şi cei 68 km sunt parcurşi în cca 50 minute. Drumul dintre Katerini şi Salonic mai poate fi parcurs cu trenul. Trenul pleacă din gara Katerini în jurul orei 7 a.m. şi soseşte de la Salonic în jurul orei 19-20 p.m. Biletul dus-întors costă 5 €/persoană, iar o călătorie dus 3,1 €. Vagoanele sunt mari, confortabile, prevăzute cu AC.

Costul excursiei cu autocarul organizate de agenţiile de turism locale se ridică la 20 €/persoană. Dacă alegeţi această variantă de călătorie trebuie să aveti în vedere faptul că timpul alocat pentru vizitarea obiectivelor turistice şi cumpărături este limitat.

In cazul în care doriţi să folosiţi masina personală este bine să alegeţi ca zi de vizită duminica. În timpul săptămânii, traficul este infernal.

Complexul monahal Meteora

2008-12-02T02:18:00.000-08:00

După Sfântul Munte Athos, Meteora este cel de al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca mărime şi importanţă.

Stâncile cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, care se înalţă în nord-vestul Tessaliei, între crestele Koziakas şi Antichassia, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, fără vegetaţie, s-a înfiripat viaţa monahală încă din secolul al IX-lea.

Meteora - căzute din cer

Piscurile aflate deasupra oraşului Kalambaka şi satului Kastraki, au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.

De atunci, au luat fiinţă: 24 de mânăstiri, alături de altele preexistente, numeroase mânăstiri mici, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice.

Dintre mânăstirile existente în secolul al XIV-lea, multe sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mânăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mânăstirea Sfântul Grigorie, Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mânăstirea Sfântul Modest, Mânăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă).

Mânăstirea Varlaam

Altele, bine conservate, fiinţează şi în prezent, constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mânăstirea Marele Meteor, Mânăstirea Varlaam, Mânăstirea Sfânta Treime, Mânăstirea Rousanou, Mânîstirea Sfântul Ştefan şi Mânăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas. Din aceste şase mânăstiri, una singură este vieţuită de maici (Mânăstirea Rousanou). Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai uşor accesibilă, iar Sfânta Treime cea mai greu accesibilă.

Pentru valoarea sa creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Cea mai reprezentativă din tot ansamblul este mânăstirea Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Faţă. Situată la 613 m altitudine, pe platoul celei mai înalte dintre stâncile Meteore, mânăstirea a fost fondată de Sfântul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. Mica sihastrie întemeiată de acesta a fost transformată în 1344 într-o lavră. Tot el a început construcţia Bisericii Schimbarea la Faţă, cea mai veche şi mai impunatoare din tot ansamblul Meteorelor. Fresca interioară, de o mare valoare artistică, aparţine şcolii cretane. In secolele XVI-XVIII Mânastirea număra până la 300 de monahi şi eremiţi, fiind o chinovie model. Chiar şi în prezent biserica mare, paraclisele şi întreaga incintă sunt frumos restaurate şi bine întreţinute.

Mânăstirea Rousanou

Cea mai mica mânastire de pe Muntele Meteora este Sfântul Nicolae Anapafsas, adică Sfântul Nicolae Odihnitorul. Deşi prima aşezare monahală de aici datează din secolul al XIV-lea, adevăratul fondator a fost Sfântul Dionisie cel Milostiv, la începutul secolului al XVI-lea. Fresca, de o mare valoare iconografică, este lucrată în prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seamă al Şcolii Cretane de pictură. In prezent, mica mânăstire mai are doar câţiva monahi.

Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luând-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfântul Arhidiacon Stefan a fost construită în anul 1350, dar ulterior devenind neîncăpătoare, s-a mai construit o biserică mare (1798) cu hramul Sfântul Haralambie. Din anul 1961 mânăstirea a fost transformată în chinovie de călugariţe. Muzeul mânastirii adaposteşte numeroase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei şi Antonie Cantacuzino.

Mânăstirea Sfânta Treime a fost fondată în anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară datează din anul 1741. Accesul la această mânăstire (precum şi la altele) se facea pe scară de funie sau cu plasa trasă cu un sistem de roată cu tambur şi scripete.

Numele Mânăstirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit singur pe vârful acestei stinci uriaşe în jurul anului 1350. In anul 1518 doi fraţii Nectarie şi Teofan, provenind dintr-o familie de conducatori ai Epirului, s-au calugărit aici şi au zidit pe vechile ruine o mică biserică cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Putin mai târziu au zidit o biserică închinată Tuturor Sfinţilor. Până acum câteva decenii se urca şi la Mânastirea Varlaam cu ajutorul plasei de frânghie trasă cu un sistem de scripeţi şi roată cu tambur actionată manual. Printre documentele mânastirii se pastrează şi acte de danie româneşti.

Mânăstirea Varlaam

Mânăstirea Rousanou se înalţă pe o stâncă îngustă, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore. Un culoar de beton şi un pod suspendat duc pe creştetul stâncii complet izolate, unde se află mânastirea. Prima asezare monahală dateaza din secolul al XV-lea. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim şi Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mânastire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Faţă. Fresca a fost lucrată în anul 1561.

Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase, mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente. Bărbaţii trebuie să poarte pantaloni lungi, femeile fuste peste genunchi, iar braţele trebuie să fie acoperite.

Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, cel care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două-trei zile.

În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.

Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată (2 km de Kalambaka). De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.

Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.

În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici.

Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Complexul Meteora se găseşte la cca 150 km sud-vest de Paralia Katerini. Puteţi ajunge acolo pe cont propriu, cu autoturismul sau autobuzul, sau în cadru organizat, prin intermediul agenţiilor de turism locale, cu autocarul. Costul excursiei organizate este de 35 €. Se trece prin Katerini, pe lângă Muntele Olimp, prin Larissa şi Trikala. Cel mai apropiat oras de zona Meteora este Kalambaka, aflat la 5 km de manastiri si la 21 de km de Trikala, un alt oras situat în inima Greciei. De aici pâna la manastiri nu sunt mai mult de doua ore de mers pe jos. Drumul poate fi făcut şi cu maşina. Costul biletului de intrare, pentru fiecare mânăstire, este de 2 €.

Insula Skiathos

2008-11-30T13:10:00.000-08:00

Insula Skiathos aparţine, împreună cu Skopelos, Alnissos, Skyros şi alte câteva insule mai mici, Complexului insular al Sporadelor de Nord. Skiathos înseamnă în limba greacă "umbra lui Athos".

Insula dispune de un număr impresionant de plaje (68), dintre care cea mai cunoscută este Koukounaries, clasată printre primele din lume şi considerată cea mai frumoasă plajă din Grecia.

Plaja Koukounaries

Numele plajei, care se traduce prin conuri de pin, provine de la pădurea de pini din imediata apropiere, declarată rezervaţie naturală. Plaja este lungă de câţiva kilometri şi lată de aproximativ 15 m, iar intrarea în apă este extrem de lină (apa depăşeşte 2 m după câţiva zeci de metri).

Farmecul oraşului Skiathos, capitala insulei, este dat de: miniaturalele căsuţe albe cocoţate în pantă, ca într-un amfiteatru, străduţele înguste, micile magazine încărcate cu suveniruri şi cafenelele în aer liber înşiruite în portul vechi, de unde poţi privi confortabil spectacolul acostării vaselor în port.

Panorama care se deschide de sus, de lângă Biserica Sf. Nicolae, asupra portului şi oraşului în trepte este de-a dreptul covârşitoare.

Insula Skiathos se află situată în estul Greciei continentale, nu departe de ţărm – de pe ea se vede Muntele Pelion.

Pe insulă se ajunge fie pe calea apei, cu plecare din porturile Volos sau Salonic, fie pe calea aerului. Feribotul costă 13 €/persoană (dus-întors) şi pleacă la 8.00 şi la 16.00 din Volos. Mai există şi alte vaporaşe, însă la preţuri ceva mai mari (21 €/persoană numai dus).

Indiferent de mijlocul de transport cu care aţi sosit în Paralia Katerini, este mai comod să călătoriţi spre Skiathos în mod organizat. Agenţiile de turism locale asigură transportul cu autocarul până în portul Ahilion, din apropiere de Volos, şi de acolo, deplasarea cu un vas de croazieră până pe insulă. Programul, care include vizitarea oraşului Skiathos, capitala insulei, şi a plajei Koukounaries, durează cca 14 ore. Costul excursiei este de cca 35-40 €/persoană.

Taverne în portul Skiathos, aşteptându-şi răbdătoare clienţii

Angajaţii agenţiilor de turism din Paralia Katerini, care organizează excursii spre insula Skiathos, incluzând transportul pe uscat şi pe apă, obişnuiesc să distreze turiştii pe parcursul croazierei de 2 ore, iniţiându-i în tainele dansurilor tradiţionale greceşti.

Petrecerea se desfăşoară pe puntea superioară a vasului, iar toţi cei care participă la demonstraţii sunt trataţi de căpitanul vasului şi de secund cu ouzo sau Metaxa. Dansul este nu numai un mod plăcut de relaxare ci şi un bun prilej de a lega noi prietenii. Turiştii singuri sunt, de regulă, printre cei mai receptivi la astfel de oferte.

Obiective turistice îndepărtate de Paralia Katerini

2008-11-29T11:00:00.000-08:00

Paralia Katerini poate constitui punctul de plecare spre câteva obiective turistice ale Greciei, situate la sute de kilometri distanţă, care însă, datorită reprezentativităţii şi frumuseţii extraordinare, nu trebuie sub nici o formă ratate: Salonic, mânăstirile suspendate de la Meteora, insula Skiathos şi Atena.

Staţi pe aproape!

Valea Tembi – izvorul Agiei Paraskevi

2008-11-27T23:48:00.001-08:00

Valea Tembi (Tempi) este un defileu de 10 km lungime, croit de-alungul râului Pinios, înainte de vărsarea acestuia în Marea Egee.

Străjuită de stâncărişuri, cu ţancuri de roci carbonatice, şisturi şi gnaise, de până la 500 m înălţime, şi binecuvântată cu păduri de copaci seculari şi o vegetaţie luxuriantă, valea adăposteşte Biserica Agiei Paraskevi, loc în care pelerinii şi turiştii, în special cei cu probleme de vedere, în drumul lor spre Meteora, se opresc să se închine.

Râul Pinios în valea Tembi

"Legenda spune că în valea Tembi s-a purificat îndrăgostitul Apollo, după ce a ucis fiorosul şarpe Pyton, iar Nimfa Dafne, „distrusă“ în dragoste de acelaşi înaripat (şi răzbunător) Eros, ce-i înfipsese în inimă lui Apollo iubirea pentru Nimfă, s-a transformat în laur (dafin). De atunci valea e plină de dafini şi de alţi arbuşti plăcut mirositori, precum iasomia şi terebintul."

Pe malul drept al râului Pinios se află un templu închinat lui Apollo, unde erau încoronaţi cu lauri câştigătorii jocurilor pytiene.

Drumul spre Biserica Agia Paraskevi începe la Izvorul lui Dafne, de lângă Lykostomo - cel mai îngust punct al defileului, continuă printr-un bazar cu obiecte de artizanat şi icoane ale Agiei Paraschevi, şi trece peste podul ce traversează cursul râului Pinios.

Biserica Agia Paraskevi este un lăcaş mic, săpat în stâncă, care găzduieşte moaştele Agiei Paraskevi, considerată protectoarea nevăzătorilor. In spatele grotei îşi are sursa izvorul cu acelaşi nume. Aici se află şi icoana Sfintei (Agiei) Paraskevi, la care credincioşii vin să se închine.

Intrarea în schitul Agiei Paraskevi

Apa izvorului Agiei Paraskevi este captată şi curge într-un bazin special amenajat, unde pelerinii şi turiştii stau la coadă pentru a-şi umple sticlele de plastic special aduse de acasă. Apa cu puteri miraculoase urmează să fie folosită peste an pentru vindecarea bolnavilor incurabili.

Izvorul Agiei Paraskevi

Paraskevi a trăit pe vremea împăratului Antonin, fiind originară din Italia. Tânăra născută într-o zi de vineri (de unde şi numele Paraskevi) a manifestat interes pentru tainele credinţei creştine, citind cărţi şi participând la rugăciuni, în biserică. După moartea părinţilor şi-a împărţit averea săracilor, s-a călugărit şi a început să predice, reuşind să întoarcă mulţi eleni la credinţa în Dumnezeu. Minunându-se de frumuseţea şi priceperea ei, împăratul a încercat s-o determine să se lepede de credinţa creştină. Evident, Paraskevi a refuzat şi de aici au început chinurile şi suferinţele ulterioare, ce aveau s-o transforme în muceniţă. Astfel, se spune că i s-a pus un coif de fier ars pe cap, dar nu a suferit; că a fost aruncată într-o căldare cu untdelemn fierbinte, dar ea se răcorea; mai mult, că l-a stropit pe împărat cu ulei încins, din care cauză acesta a şi orbit. Lovit în lumina ochilor, împăratul a strigat: „Miluieşte-mă pe mine, roaba adevăratului Dumnezeu, şi dă-mi mie lumina ochilor mei; că atunci voi crede în Dumnezeul pe Care Îl propovăduieşti tu“. Sfânta a spus o rugăciune şi îndată împăratul Antonin a văzut şi împreună cu toţi din casa lui au crezut în adevăratul Dumnezeu, botezându-se în numele Preasfintei Treimi. Plecând de acolo, sfânta s-a dus prin cetăţi şi sate, a propovăduit numele Domnului, i-a însemnat pe oameni cu semnul Sfintei Cruci şi a mărturisit că este creştină. Pentru credinţa ei nestrămutată, s-au mai încercat şi alte căi de a o ucide, precum aruncarea ei la un balaur, vătămarea cu foc încins etc. Nu a putut fi clintită în nici un fel de la dreapta credinţă. Până la urmă, la 26 iulie, i s-a tăiat capul cu sabia. Sfânta (Agia) Paraskevi, sărbătorită în Grecia pe 26 iulie, nu trebuie confundată cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, cea mai populară dintre sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României, cu hramul pe 14 octombrie.

Harta părţii de nord-est a Thessaliei

Reprezentând principala cale de acces dinspre ţărmul Mării Egee spre Câmpia Thessaliei, valea Tembi a constituit de-a lungul vremii traseul obişnuit pentru invaziile atacatorilor.

Cunoscută în timpul dominaţiei bizantine ca Lykostomo (Gura Lupului) şi numită de turci Bogaz (Trecătoarea), valea Tembi este presărată cu ruine de castele şi fortificaţii datând din perioada romană şi până în evul mediu. Acestea marchează punctele cheie pe care grecii au încercat să le apere în 1941, în timpul invaziei trupelor germane.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Valea Tembi este situată în nord-estul Thessaliei, între masivele Olimp şi Ossa, la 25 km nord-est de Larissa. Accesul se face pe autostrada E 75.

Din păcate, valea Tembi este renumită pentru starea defectuoasă a drumului care o străbate şi pentru frecvenţa ridicată a accidentelor mortale.

Paleos Panteleimonas

2008-11-27T02:20:00.000-08:00

Paleos Panteleimonas este un vechi sat de păstori, ridicat pe versantul estic al Olimpului Kato, la începutul secolului al XV-lea.

Situat la 700 m altitudine, satul oferă o panoramă spectaculoasă asupra Golfului Thermaik, zonei de coastă a Pieriei de sud şi Castelului Platamonas.

Părăsit în anii '60, satul a prins din nou viaţă, devenind o destinaţie turistică de un pitoresc cu totul aparte, după ce a fost declarat Monument de Patrimoniu Naţional (2003), ajungând în prezent la cca 3000 de locuitori.

Galeria foto Milikas

Casele vechi, din piatră, au fost restaurate şi păstrează nealterată tipologia şi morfologia clădirilor Olimpului pierian.

În piaţa centrală, pavată cu lespezi de piatră şi străjuită de platani falnici, se află o biserică veche închinată Sfântului Panteleimonas, şcoala veche şi câteva taverne tradiţionale, în care se bea tsipouro, făcut din fragi culeşi de pe Muntele Olimp.

Piaţa centrală străjuită de platani

Biserica veche închinată Sf. Pantelimon

Tavernă tradiţională din piaţa centrală

Vechi de aproape 500 de ani, satul Paleos Panteleimonas se deosebeşte de celălalte aşezări de pe Muntele Olimp prin stilul arhitectural unic. Este un muzeu al satului in aer liber.

Localitatea este preferată de turiştii greci pentru odihnă şi relaxare. Plaja largă şi nisipoasă de la Platamonas, situată la câţiva kilometri depărtare, este una dintre cele mai frumoase de pe Riviera Olimpului.

Distanţa între Paleos Panteleimonas şi Neos Panteleimonas este de 6 km.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Paleos Panteleimonas este situat la cca 40 km de Katerini şi la 3 km de Castelul Platamonas. Accesul este asigurat de autostrada E 75 şi de calea ferată care face legătura între Salonic şi Atena.

Castelul de la Platamonas

2008-11-26T02:00:00.000-08:00

Castelul bizantin de la Platamonas (platamonas se traduce prin plajă lungă) este o fortificaţie datând din secolul al X-lea, amplasată la poalele Muntelui Olimp, cu poziţie strategică asupra drumului de legătură dintre Macedonia şi Thessalia şi Grecia de Sud.

Castelul – cel puţin cea mai marte parte a acestuia, a fost clădit de regele franc al Salonicului, Bonifacius de Monferrat în 1205, peste un castel bizantin preexistent, fapt dovedit de părţi ale zidurilor datând din secolele al VI-lea, al IX-lea şi al X-lea.

Între anii 1218-1224 D.C., castelul a fost luat în stăpânire de ducele Epirului, Angelos Komminos, care a pus capăt ocupaţiei france a Salonicului în 1224, numind acest oraş capitala imperiului bizantin.

Castelul a fost cucerit în 1389 de turci, care au obţinut astfel controlul asupra văii Tempi şi, prin aceasta, controlul asupra Greciei de Sud. Mai târziu, când veneţienii au preluat conducerea administrativă a Salonicului în 1423, castelul a fost fortificat.

Pe timpul ocupaţiei otomane, castelul Platamonas a fost de asemenea fortificat, recâştigându-şi poziţia strategică. Mai târziu, când Grecia de Sud a fost eliberată şi Thessalia i-a fost anexată (1881), castelul a recâştigat o nouă şi importantă semnificaţie pentru turci. Cu toate acestea, a fost abandonat ulterior întrucât apărarea sa nu era de folos cuceritorilor.

Galeria foto Milikas

Săpăturile efectuate până în prezent au permis identificarea următoarelor monumente:

· o biserică bizantină din secolele X-XI, cu adăugiri arhitecturale aparţinînd secolelor al XIV-lea, al XVI-lea, al XVII-lea şi al XIX-lea, înconjurată de un cimitir datând din secolele XIV-XVII;

· un mic depozit datând din secolul al II-lea Î.C.;

· o parte din zidul unei fortificaţii din perioada elenistică;

· o poartă în incinta donjonului (acropyrgion) datând din secolul al XIV-lea.

Intrarea în castel, prevăzută cu o poartă dublă, este apărată de două turnuri.

Impozantul castel veneţian de la Platamonas găzduieşte în fiecare vară manifestările Festivalului Olympus, Festivalul religios Agia Paraskevi (pe 26 iulie) şi Schimbarea la faţă (pe 6 august).

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Platamonas este o mică staţiune turistică situată pe malul Mării Egee, la 40 km sud-est de Katerini. Din Katerini se poate ajunge în Platamonas cu autobuzele K.T.E.L. sau cu trenul. Castelul se poate vizita zilnic între orele 8.00 şi 20.00. Preţul biletului de intrare este de 2 euro.

Ruinele oraşului antic Dion

2008-11-25T04:55:00.000-08:00

La 5 km de ţărmul Mării Egee, pe pantele Muntelui Olimp se află vestigiile anticului Dion - oraşul lui Zeus, important centru de civilizaţie al Macedoniei timp de 1000 de ani, începând din secolul al V-lea Î.C. şi până în secolul al V-lea D.C.

Săpăturile începute în 1982 au scos la lumină o mare parte a oraşului antic, zidurile şi templele înconjurătoare. La diferite niveluri, în interiorul oraşului, au fost descoperite reşedinţe particulare, clădiri publice, magazine, ateliere, băile publice (termele) şi palatul lui Dionysos, cu uimitoarele sale mozaicuri. În afara zidurilor oraşului se găsesc templele zeilor (templul lui Zeus, templul zeiţei Isis, templul lui Demeter), teatrul grec, teatrul roman şi stadionul.

Galeria foto Milikas

Săpăturile continuă şi astăzi, adesea în condiţii dificile, datorită faptului că numeroase construcţii antice se află sub nivelul hidrostatic şi sunt necesare lucrări de asecare.

Locuitorii Macedoniei se adunau la Dion pentru a venera zeităţile Olimpului şi a le aduce ofrande. Regele Archelaos organiza aici competiţii sportive şi spectacole de teatru dedicate Muzelor, desfăşurate pe parcursul a 9 zile, iar Philip al 2-lea îşi sărbătorea la Dion victoriile, după cum obişnuia şi Alexandru cel Mare. Aici şi-a reunit Alexandru cel Mare trupele pentru a le pregăti înaintea campaniilor de cucerire, venerându-l pe Zeus, mai marele divinităţilor de pe Olimp. În Templul zeilor de pe Olimp se afla o lucrare în bronz creată de Lissippos, reprezentând 25 de călăreţi care au murit în lupta de la Granikos. În timpul domniei lui Philip al V-lea, după o invazie dezastroasă, oraşul a fost prădat. Moartea lui Perseas, ultimul rege al Macedoniei, survenită în lupta de la Pydna din anul 168 Î.C., a reprezentat sfârşitul dinastiei macedonene. Dion a fost integrat coloniilor romane în timpul domniei lui Augustus. Oraşul a cunoscut o a doua perioadă de vârf în timpul ocupaţiei romane, în secolele al II-lea şi al III-lea D.C., renăscând ca oraş grecesc. Oraşul a fost distrus de cutremurul şi de inundaţiile care au afectat regiunea în secolul al V-lea. Locuitorii înspăimântaţi şi-au găsit refugiul pe pantele mai înalte ale Olimpului.

Inconjurat de un zid de formă trapezoidală, oraşul dispunea de o reţea stradală clasică, cu două artere centrale întretăiate de străzi paralele, pavate cu lespezi de piatră pentru pietoni şi vehicule, şi de un sistem de alimentare cu apă şi canalizare bine pus la punct.

Până în prezent au fost scoase la iveală 14 străzi şi o mare parte din oraş. Clădirile, amplasate pe o zonă înaltă, datând din perioada imperială, impresionează prin modul în care s-au păstrat. Clădirile mai vechi se găsesc la nivele inferioare şi numai câteva ruine au putut fi scose la iveală. Însă cea mai impresionantă porţiune a oraşului scos la lumină se găseşte în zona Agioneri (locul este deschis în perioada de vizitare a muzeului).

După un zid se poate vedea strada principală care traversa oraşul de la nord la sud. Aceasta este pavată cu lespezi mari de piatră, pe care s-au păstrat intacte urmele roţilor vehiculelor antice.

Pe stânga se află magazine, depozite de mărfuri şi un monument din marmură datând din perioda helenistică. Aceleiaşi periode îi aparţin fundaţiile descoperite sub podeaua magazinelor.

Un drum ce coteşte perpendicular la stânga, trecând prin apropierea unor locuinţe, duce la ruinele unei biserici paleocreştine, bogat ornamentată cu mozaicuri, bazoreliefuri din marmură şi picturi. La sud-est de biserică se află un grup de clădiri aparţinând băilor (termelor). Aici au fost descoperite statuile din marmură ale lui Aesculapius, ale fiilor lui Mahaonas şi Podaleirios şi ale fiicelor Hygeiei şi Panakeiei, fapt care duce la concluzia că băile aparţineau de fapt unui mare sanatoriu.

În acelaşi grup de clădiri se găseşte o seră, cu acoperiş de lemn, care comunică cu termele. În altă zonă a oraşului a fost scoasă la iveală de curând o pardoseală mozaicată, reprezentând victoria lui Dionysus în mijloc şi măşti de teatru în colţuri. În aceeaşi clădire, dărâmată probabil în timpul unui cutremur, au fost găsite printre altele 5 statui ale unor filozofi.

În afara zidurilor de întărire, în sudul oraşului, se află teatrul grec şi teatrul roman, precum şi o altă biserică paleocreştină.

Teatrul roman

Vechiul templu găsit la Dion, aparţinând lui Demeter, se află lângă ziduri, la sud-est de Agioneri, şi este constituit din două mici temple, cu antecameră deschisă şi nişă. Lucrurile găsite aici, printre care statuete de lut, mici corpuri de iluminat, vase de lut, mătănii de sticlă, datează de la 500 Î.C. Templul a fost înfrumuseţat în perioada helenistică. Ultimele reparaţii datează din perioada imperială. La sud de acest templu se află Aesculapium şi, în apropierea teatrului, templul lui Dionysus. Templul lui Zeus nu a fost încă găsit.

În afara colţului sud-estic al zidului de întărire a oraşului se află templul zeiţei Isis unul din cele mai frumoase obiective arheologice ale Macedoniei. De sub copacii înalţi, pe jumătate îngropat în pâmântul mlăştinos, apare enigmaticul templu al zeiţei egiptene.

Statuia zeităţii se găseşte la loc de cinste în templu, stând pe piedestalul ei în poziţie verticală. În faţa acestuia se află un altar şi o constucţie cu coloane de marmură. Templul este înconjurat de ziduri şi de alte construcţii printre care se află şi templul Afroditei “Hypolympidia” (Ypolimpias). În faţa scărilor templului se află statui (copii, originalele se găsesc în muzeu) şi alte obiecte de ofrandă amplasate pe locul în care au fost găsite. Templul zeiţei Isis şi restul construcţiilor datează din perioada dominaţiei romane, cu toate că în perioada elenistică zeitatea feminină venerată în acelaşi loc era Artemis “Lochia”.

Teatrul antic, în care vara au loc spectacole sub egida Festivalului Olympus, se află într-o stare destul de bună. Un punct de atracţie îl constituie tunelul subteran, care începe de la scenă şi se termină în centrul fosei orchestrei.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Situl Dion este situat la 15 km sud-vest de Katerini şi la 7 km de autostrada ce leagă oraşele Salonic şi Atena. Situl şi Muzeul Arheologic pot fi vizitate contra unei taxe de 6 €. Turiştii în vârstă de peste 65 de ani din ţările membre U.E. şi studenţii din ţările nemembre U.E. beneficiază de o reducere de 50% (3 €). Pentru tinerii cu vârsta sub 19 ani şi studenţii din ţările membre U.E. intrarea este liberă. Program de vizitare (între 1 aprilie şi 31 octombrie): Marţi-Duminică: de la 8.00 la 20.00, Luni: de la 13.30 la 20.00. La Dion se poate ajunge cu autobuzele K.T.E.L. din Katerini sau cu autoturismul.

Vechea Mânăstire Agios Dionysios

2008-11-24T01:33:00.000-08:00

Mânăstirea a fost ridicată la începutul secolului al 16-lea de Agios Dionysios, o proeminentă personalitate ecleziastică, care a trăit ca un pustnic într-o peşteră din apropiere, cunoscută de atunci sub numele de Agio Spilaio (Peştera Sfântă).

Timp de 400 de ani, mânăstirea a asigurat sprijin religios şi economic în această parte a Olimpului.

În 1943 a fost distrusă în două rânduri: o dată de o bombă şi apoi de forţele de ocupaţie germane. De atunci, comunitatea acesteia a locuit într-o nouă mânăstire (Skala) situată la nord de Litochoro, la Methoni.

Galeria foto Milikas

Aflată 60 de ani în ruină, mânăstirea a început să fie refăcută în ultimii 5 ani, astfel că în prezent biserica principală (catoliconul) este aproape integral restaurată.

Aripile de nord şi de sud, turnul de la intrare şi zona fortificată, care s-au păstrat peste timp, se află în restaurare.

Domeniul mânăstirii include o parte a pădurii, Prionia, o moară de apă, o moară de făină şi o fermă. De la începutul secolului al 21-lea aici vieţuiesc 6 călugări.

Mânăstirea Agios Dionysios constituie locul preferat pentru pelerinaj al locuitorilor din Macedonia Centrală şi al montaniarzilor.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Vechea Mânăstire Agios Dionysios este situată la 18 km de Litochoro, între două mici cursuri de apă care se varsă în râul Enipeas.

În Litochoro se poate ajunge din Katerini, pe drumul E75, cu maşina sau autobuzele K.T.E.L. Autobuzele pleacă din autogara Katerini la interval de 60 minute, iar costul unui bilet este de 1,8 €.

Drumul dintre Litochoro (300 m altitudine) şi mânăstire (900 m altitudine), se poate parcurge fie pe jos fie cu maşina/taxiul (16 Km). Accesul la mânăstire se face din bifurcaţia drumului forestier ce duce la Prionia, de unde începe ascensiunea spre cel mai înalt vârf al Olimpului.

Litochoro

2008-11-23T02:00:00.000-08:00

Litochoro este o veche aşezare, pitorească şi cochetă, cu 7000 de locuitori, situată la gura defileului râului Enipeas, chiar la poalele Muntelui Olimp. Orăşelul reprezintă principala cale de acces spre vârfurile Skala (2866 m) şi Mytikas (2918 m).

Spre est, de la baza muntelui până la Golful Thermaic, se desfăşoară o întinsă zonă de coastă – Plaka, care se extinde de la Leptokaria (în sud) până în Gritsa (în nord). Zona de coastă care se continuă la nord-est de Litochoro – Gritsa – se întinde de la Plaka (în sud) la Variko (în nord). La sud de Litochoro, zona Plaka este străbătută de autostrada E75.

În oraş se găsesc două biserici mai mari: Agios Nikolaos, în centru, şi Agios Dimitrios, în nord, şi unul din cele mai renumite cimitire tradiţionale greceşti - Hagios Athanasios.

Biserica Agios Nikolaos

La intrarea în Litochoro, pe partea dreaptă a străzii principale, se află parcul municipal “Katounia”. Parcul adăposteşte un monument, închinat luptătorilor care s-au jertfit pentru libertate în 1878, şi busturile liderilor acestora - Evangelos Korovangos, Kitrous Nikolaos Lousis şi Kosmas Doumbiotis. Tot aici se află Centrul multicultural, o sală de expoziţii şi un muzeu de folclor.

Oraşul este un labirint de străduţe pietruite, extrem de înguste, care şerpuiesc printre clădiri tradiţionale cu ferestre arcuite, porţi vechi din lemn şi acoperişuri viu colorate.

Cartierul tradiţional este dominat de Piaţa Platanos, care găzduieşte o şcoală elementară, construită în 1904, în care sunt depozitate arhivele oraşului. Alte două pieţe importante sunt Horostasi şi Naftikon.

Pornind din piaţa principală şi urmând cursul văii Enipeas se ajunge la „Myli” – un loc al cărui farmec aparte este dat de vechile mori de apă şi de peisajul fascinant oferit de pădurea de platani. De aici, la numai 7 km, mergând pe poteca care duce spre defileu, te întâmpină vechea Mânăstirea Agios Dionysios.

Mânăstirea Agios Dionysios

Nu departe de ultimele case din Litochoro se află pitoreştile schituri Agia Paraskevi, Agii Apostoli şi Prophet Elijah, care adună vara, cu ocazia sărbătorii sfinţilor patroni, mulţimi de pelerini greci şi străini. La mănăstirea Nea Agios Dionysios, aflată la o distanță de 3—3,5 km spre nord de Litochoro, se ajunge pe șoseaua care urcă spre Prionia, din versantul stâng al văii Enipeas.

La 30 minute de mers pe jos sau câteva minute de parcurs cu maşina pe drum asfaltat, într-un luminiş din mijlocul pădurii de pini Ai Ylannis, de o excepţională frumuseţe, se ridică mica biserică din piatră Agios Ioannis Theologos, popular loc de celebrare a botezurilor şi nunţilor.

Cum se ajunge din Paralia Katerini în Litochoro

Litochoro este situat la 24 km sud de Katerini. În Litochoro se poate ajunge din Katerini, pe drumul E75, cu maşina sau autobuzele K.T.E.L. Autobuzele pleacă din autogara Katerini la interval de 60 minute, iar costul unui bilet este de 1,8 €.

Muntele Olimp (Oros Olympos)

2008-11-22T03:17:00.000-08:00

Considerat în antichitate lăcaşul zeilor, Muntele Olimp este cel mai înalt din Grecia (vf. Mytikas, 2918 m) şi primul care a dobândit titlul de Parc Naţional, constituind un exemplu de ecosistem protejat prin lege. Pe muntele Olimp se găsesc 10 vârfuri de peste 2600 m, 46 de vârfuri peste 2000 m şi 47 peste 1000 m.

Parcul Naţional ocupă aproape jumătate din suprafaţa totală a muntelui, cuprinzând: zona centrală a vârfurilor Mytikas (2918 m), Stephani (2909 m), Skolio (2911 m), Skala (2866 m), Profitis Ilias (2786 m), Agios Antonios (2815 m) şi Pagos (2701 m), canionul Mavrologos, Platoul Muzelor şi valea râului Enipeas.

Peisajul este de o frumuseţe naturală rară: canioane adânci, prăpăstii fără fund, pante bogat împădurite, floră alpină, numeroase izvoare şi cursuri repezi de apă, câmpuri nemărginite de flori sălbatice viu colorate.

Pe muntele Olimp au fost identificate mai mult de 1700 de specii de plante, dintre care 23 unice în lume. Acestora li se adaugă 32 de specii de mamifere, 108 specii de păsări, reptile, şerpi şi insecte.

Olimpul a avut o influenţă mistică covârşitoare asupra locuitorilor Greciei antice. Vârfurile sale erau considerate reşedinţa celor 12 zei ai Pantheonului clasic. Vechiul templu situat pe vârful Profitis Ilias servea, de două ori pe an, ca loc unde erau aduse sacrificii zeilor.

Muntele Olimp atrage anual mii de turişti din întreaga lume, care vizitează situl arheologic de la Dion, Cada lui Zeus şi vechea mânăstire ortodoxă Agios Dionysios, situată în apropiere de Prionia. În Litochoro, există un punct de informare turistică, de unde se pot obţine detalii privind posibilităţile de acces pe munte şi punctele de atracţie turistică din zonă.

Lunile iunie şi septembrie sunt cele mai bune din an pentru cei ce doresc să escaladeze vârfurile muntelui. Ascensiunea este un omagiu adus elementelor naturii şi figurilor mitologice ale Greciei. Mai mult, o călătorie pe Muntele Olimp este un prilej de a înţelege adevărata natură a spiritului grecesc clasic şi modern.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Situat la 30 km sud-vest de Paralia Katerini, între prefecturile Pieria şi Larisa, Muntele Olimp separă Thessalia de Macedonia. Pentru amatorii de ascensiuni, principala cale de acces către vârfurile Skala (2866 m) şi Mytikas (2918 m) o constituie Litochoro, un orăşel pitoresc situat pe partea de est a Olimpului.

În Litochoro se poate ajunge din Katerini, pe drumul E75, cu maşina sau autobuzele K.T.E.L. Autobuzele pleacă din autogara Katerini la interval de 60 minute, iar costul unui bilet este de 1,8 €.

Drumul dintre Litochoro (300 m altitudine) şi Prionia (1000 m altitudine), se poate parcurge fie pe jos fie cu maşina/taxiul (18 Km). Din Prionia se urcă pe jos spre Refugiul A (Spilios Agapitos), situat la 2060 m altitudine (durata ascensiunii este de 3 ore).

Drumul dintre Refugiul A şi vf. Skala se parcurge în 3 ore, iar porţiunea dintre vf. Skala şi vf. Mytikas în cca 30 minute. Refugiul A – un adevărat hotel alpin, oferă condiţii de cazare (8-10 €/noapte patul) şi masă (preţurile sunt similare tavernelor din Paralia Katerini). Mai multe detalii la Clubul Alpin Grec din Litochoro. Alte căi de acces sunt prin Dion (25 km de Paralia Katerini) şi Petra.

Costul unei excursii organizate în zona Muntelui Olimp de agenţiile de turism locale este de 18-20 €.

Katerini

2008-11-21T01:20:00.000-08:00

Capitala prefecturii Pieria este un oraş dinamic, modern, cu o reţea stradală bine amenajată şi numeroase puncte de atracţie pentru turişti.

Oraşul adăposteşte câteva bijuterii arhitectonice datând de la începutul secolului al 20-lea (palatul Dimitri Tsalopoulou, aflat la intersecţia străzilor 25 Martie şi Ionos Dragoumi, clădirea şcolii locale şi clădirea gimnaziului, ambele de pe strada Irinis, casa din strada Zalongou aparţinând lui Ilias Thomaidis, casa de la intersecţia străzilor 16 Octombrie şi Kyprou, casa familiei Porrou din strada Parmenionos), biserici bizantine (Agias Aikaterinis, Kaimisi Tis Theotokou), mânăstiri (Agios Giorgios) şi monumente (mormântul antic).

Theias Analipsis

Strada principală, destinată exclusiv traficului pietonal, este permanent asaltată de amatorii de cumpărături şi de clienţii cafenelelor, barurilor şi restaurantelor în aer liber.

Katerini nu are mall, dar in centru (Platia) se găsesc numeroase magazine de firmă specializate în vânzarea de bijuterii, produse de piele, blănuri şi confecţii.

Magazinul familiei Avakian, cel mai renumit producător şi distribuitor de alune, alune de pădure, arahide, nuci, migdale, fistic şi fructe uscate pentru Europa de Est din Katerini, este o adevărată expoziţie de culoare şi savoare. Magazinul se află lângă remiza de pompieri, situată în apropierea şcolii particulare de muzică.

În timpul săptămânii, magazinele din Katerini sunt închise între orele 2 p.m. şi 6 p.m. In weekend, exceptând fast-foodurile şi supermarketurile, magazinele sunt închise.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Katerini se află situat la 7 km spre vest de Paralia Katerini. În Katerini se poate ajunge cu autobuzele locale, cu taxiul sau cu maşina personală. Biletul pana în Katerini costă 1,15 €/dus şi se cumpără de la automatul din staţia de pe strada Nikis. Taxi-ul se poate lua de lângă biserică. Costul călătoriei până în piaţa centrală din Katerini este în jur de 5 €.

Olympic Beach (Olympiaki Akti)

2008-11-21T00:21:00.000-08:00

Olympic Beach este o mică aşezare de vacanţă situată nu departe de Paralia Katerini, pe Riviera Olimpului.

Plaja staţiunii (1600 m lungime şi 40 m lăţime), mult mai lată comparativ cu cea din Paralia Katerini, cu nisip mai fin şi apă mai curată, este premiată la rândul ei cu Drapelul Albastru, de organizaţiile ecologiste internaţionale.

La fel ca în Paralia Katerini, în apropierea plajei se găsesc numeroase hoteluri, vile, studiouri şi apartamente, magazine, taverne, restaurante şi centre de închiriat maşini, scutere şi biciclete.

În schimb, Oympic Beach nu are nimic comun cu zgomotul şi aglomeraţia din Paralia Katerini. Staţiunea este mult mai liniştită, mai puţin aglomerată şi mai puţin comercială.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Olympic Beach se află la 2,5-3 km sud de Paralia Katerini. Se fac 45 minute la pas, pe malul marii. Drumul Paralia Katerini-Olympic Beach mai poate fi parcurs cu un minitrenuleţ de agrement sau cu autobuzele locale, pe drumul de coastă care leagă Olympic Beach de Nea Agathoupoli.

Costul biletului pentru călătoria cu trenuleţul este de 2 €/persoană.

Obiective turistice din împrejurimile Paraliei Katerini

2008-11-20T01:22:00.000-08:00

Ţinutul Pieriei abundă în obiective de interes istoric şi arheologic, printre cele mai importante numărându-se:

Muntele Olimp
ruinele oraşului antic Dion
aşezările tradiţionale Litochoro şi Paleos Panteleimonas
valea Tembi
aşezarea neolitică de la Makrigialos
vestigiile cetăţii Pydna
castelul Platamonas
numeroase mânăstiri şi biserici, mărturii ale unei istorii îndelungate.

Plaja din Paralia Katerini

2008-11-17T22:50:00.000-08:00

Pentru nisipul său auriu şi apa curată, plaja din Paralia Katerini a fost premiată de organizaţiile internaţionale de ecologie cu Drapelul Albastru. Intrarea în apă este lină, cu nisip fin, şi poţi străbate zeci de metri fară ca apa măcar să se apropie de umeri.

Faptul că în zona centrală a staţiunii plaja este extrem de îngustă, lăţimea acesteia nedepăşind 5 m, nu trebuie să vă sperie. Spre sud şi spre nord, plaja se lărgeşte, ajungând, după nici 1 km, la 30-40 m lăţime.

Ingustarea plajei în zona centrală a staţiunii este consecinţa lucrărilor realizate în anii '80 pentru construcţia portului pescăresc. Digurile de protecţie, constituite din blocuri metrice de rocă, amplasate în zona ţărmului, au în vedere stoparea fenomenului de eroziune a plajei.

Atenţie ! În preajma digurilor, construite din blocuri mari de rocă, stau ascunşi arici de mare, a căror înţepătură este extrem de periculoasă. Apa este limpede, aşa încât îi puteţi vedea cu uşurinţă.

Cele mai bune locuri de plajă se află între portul pescăresc şi Olympic Beach – staţiune situată la doar 2,5 km sud de Paralia Katerini, şi, mergând spre nord, în direcţia Korinos.

Pe unele sectoare, plaja este amenajată de proprietarii unor localuri cu umbrele şi şezlonguri. Acestea pot fi folosite pe perioada şederii, contra unei consumaţii constând, după preferinţă, din sucuri, cafea, îngheţată sau bere, sau se pot închiria pentru 3-5 €/zi.

Dacă doriţi să faceţi economii, puteţi cumpăra din magazinele cu articole de plajă o umbrelă şi o saltea pneumatică, pe care să le folosiţi pe toată durata sejurului. La plecare, le puteţi lăsa noilor veniţi sau le puteţi păstra pentru vacanţa următoare. Costul umbrelei nu depăşeşte 4 €, iar o saltea costă aproximativ 3-5 €.

La intrarea pe plaja, din zece in zece metri, există cabine de schimb şi duşuri ecologice, unde este înterzisă folosirea săpunului sau a şamponului.

Iubitorii sportului au la dispoziţie terenuri de tenis, volei şi basket, iar amatorii de sporturi nautice pot închiria hidrobiciclete la preţul de 5 €/oră, caiakuri cu 7 €/oră, canoe cu 5 €/oră.

Bugetul de vacanţă pentru destinaţia Paralia Katerini

2008-11-17T04:07:00.000-08:00

Pentru evaluarea bugetului de vacanţă trebuie să luaţi în calcul următoarele costuri, având ca destinaţie: transportul, cazarea, masa, plaja, excursiile, cumpărăturile, distracţiile, cheltuielile neprevăzute.

În funcţie de perioada în care doriţi să vă petreceţi vacanţa, de mijlocul de transport ales, de gradul de confort al locului de cazare, de preferinţele legate de masă şi, nu în ultimul rând, de modul de petrecere a timpului liber, costul unei vacanţe în Paralia Katerini poate varia între 200–500 €/persoană (buget mic) şi 500-1000 €/persoană (buget mediu).

Dacă vreţi să faceţi economii sau dispuneţi de un buget limitat, ar fi bine să alegeţi ca perioadă de vacanţă lunile iunie sau septembrie, când şansele de a gasi locuri bune de cazare la tarife semnificativ reduse sunt mari. Rezervarea locului de cazare, prin negociere directă cu proprietarii hotelurilor familiale şi vilelor, indiferent dacă este făcută din România sau din Paralia Katerini, poate fi uneori mai convenabilă.

În ceea ce priveşte transportul, variantele cele mai accesibile le reprezintă autoturismul şi autocarul.

Mâncarea are, în general, preţuri accesibile. Tavernele, plăcintăriile, cofetăriile şi marketurile sunt locurile în care puteţi găsi tot ceea ce aveţi nevoie, de multe ori la preţuri mai scăzute ca în România.

Excursiile la diferite obiective turistice vă pot aduce, de asemenea, economii, dacă decideţi să le faceţi pe cont propriu sau căutaţi agenţiile cu ofertele cele mai accesibile.

Economii considerabile puteţi face la cumpărăturile de ocazie şi suveniruri, tocmindu-vă pentru fiecare obiect în parte.

Magazine în Paralia Katerini

2008-11-16T09:46:00.000-08:00

Magazine nealimentare

Paralia Katerini abundă în magazine de suveniruri, magazine de blănuri şi produse din piele (la fiecare două magazine, unul este de blănuri sau pielărie), magazine de bijuterii, magazine de confecţii şi de încălţăminte.

Oferta din magazinele de bijuterii este atât de mare încât te zăpăceşte, de la piese scumpe din aur de zeci şi sute de euro, până la lănţişoare şi brăţări confecţionate dintr-un aliaj de aur şi titan, care se vând la centimetru.

Preţul celui mai simplu lănţişor din argint porneşte de la 2 eurocenţi/centimetru, iar al unuia din aliaj de la 3 eurocenţi pe centimetru, ajungând în jur de 1 €/centimetru dacă est împodobit cu pietre sau perluţe şi, cel mult, la 2,5 €/centimetru dacă este din aliaj şi are grosimea unui deget. Calitatea este variabilă.

Magazinele de blănuri şi produse din piele comercializează haine lungi sau scurte, cape, caciuli, gulere şi mănuşi, pentru toate gusturile şi buzunarele, de la articole de o calitate îndoielnică, până la modele de lux.

Cele mai ieftine haine din blană de vulpe sau nutrie pot fi cumpărate începând de la 100 €, iar hainele de nurcă începând de la 250 €. O haină de piele de bună calitate, pentru femei, costă între 120-150 €, iar o pereche de mănuşi 8-10 €. Achiziţionarea mai multor articole poate aduce reduceri de până la 10 %.

În magazinele de suveniruri poţi găsi vederi, cărţi despre Grecia în limba română, tricouri inscripţionate, căni de ceramică sau porţelan, brelocuri, mătănii, obiecte de podoabă, săpunuri, parfumuri, obiecte de artizanat, băuturi tradiţionale, dulceţuri, ulei de măsline, covoare ţesute manual etc.

Comercianţii greci sunt extrem de amabili şi nu te agasează prezentându-şi oferta. Te poţi uita la marfa din magazin cât vrei fără să cumperi nimic şi nimeni nu se supară. Daca vă hotărâţi totuşi să cumpăraţi ceva, nu uitaţi: totul se negociază.

Magazine mixte

La fiecare colţ de stradă din Paralia Katerini găseşti mici magazine mixte - „market”, aproape tot timpul deschise.

Poţi cumpăra de acolo: ţigarete greceşti şi americane, ziare, dulciuri, bere, lame de ras, vederi, timbre, fructe, săpun, măsline, brânzeturi, ulei de măsline, apă minerală, mătănii etc, la preturi relativ moderate.

Market situat la parterul unui hotel cu studiouri

Iată câteva preţuri informative ale principalelor produse de consum solicitate de turişti:

Apă plată 1,5-2,2 €/bax (6 sticle x 1,5 l)

Bere Haineken 0,93-1,2 €/doza de 500 ml

Bere Mythos 0,9 €/doza de 500 ml

Cafea Jacobs 3,39 €/500 g

Caşcaval feliat vid (8 felii) 1,5 €/pachet

Coca Cola 1,14 €/sticla de 1,5 l şi 0,47 €/doza de 330 ml

Conserve carne 1,52 €/cutia

Conserve peşte 1-1,79 €/cutia

Hârtie igienică 0,9 €/2 role

Lămâi 1,25 €/kg

Lapte 1,18-1,40 €/cutie

Metaxa 8,24 €/l

Nesscaffe 2,7-3,5 €/cutie

Pâine 0,6 €/bucată

Pâine feliată 1,5 €

Piersici 1,3 €/kg

Roşii 1,85 €/kg

Salam feliat 1,5 €/pachet

Ouzo 4,59 €/750 ml şi 6-7 €/1000 ml

Vin 1,93-2,17 €/2 l şi 5-9 €/700 ml

Când mergeţi la cumpărături este bine să aveţi la îndemână transcrierea alfabetului grec. Etichetele produselor sunt scrise cu caractere greceşti mici de tipar.

Feriţi-vă să faceţi cumpărături de pe artera principală, deoarece preţurile sunt semnificativ mai mari!

Restaurante şi taverne în Paralia Katerini

2008-11-14T02:13:00.000-08:00

În Paralia Katerini se poate mânca bine şi la un preţ nu foarte mare, în aproape orice local întâlnit în cale, fie el restaurant, taverna traditională, taverna cu specific pescăresc, grill, ouzerie, pizzerie, fast-food sau patiserie. Peste tot este curat, mancarea gustoasă şi proaspătă, iar personalul te tratează cu prietenie.

Cele mai populare sunt tavernele tradiţionale, mici localuri nepretenţioase, cu preţuri extrem de accesibile, în care de multe ori meniul este tradus în limba română. În taverne, decorarea mesei şi maniera în care preparatele sunt servite constituie amănunte mai puţin importante decât în restaurante.

Mesele sunt acoperite cu feţe de masă de unică folosinţă, din hârtie, care se schimbă după fiecare client, tacâmurile sunt aşezate în mijlocul mesei, la fel ca şi sticlele sau carafele cu băutură.

Accentul se pune pe ceea ce se află în farfurie şi pe atmosfera relaxată, lipsită de formalism, din jur. În plus, în unele taverne există obiceiul să se ofere clienţilor, din partea casei, ca desert, inghetată, fructe sau prăjituri.

Printre cele mai apreciate feluri de mâncare se numără: melitzanosalata, taramosalata, dolmadakia (ca aperitive), moussaka, souvlaki de porc, pui, vita, preparate din peste, calamar si scoici pregatite in cele mai originale moduri, salată de cruditati khoriatiki (ca feluri de bază), şi, la desert, baclava sau cataif.

Diferenţa între tavernă şi restaurant (estiatorio) este mai mult de formă, decât de conţinut. Restaurantele nu sunt deschise dimineaţa şi închid la 1.30 a.m. în timpul săptămânii, iar vinerea şi sâmbăta la 2.30-3.00. a.m.

Unele taverne, cafenele şi restaurante percep o taxă suplimentară pentru faţa de masă de unică folosinţă şi pâine, în valoare de 0,4-2 €/persoană. Pâinea proaspătă este garantată în cele mai multe localuri, fiind achiziţionată ulterior lansării comenzii. Alte localuri obişnuiesc să servească pâine proaspăt prăjită. În mod obişnuit se lasă bacşiş 10% din valoarea consumaţiei.

Psistaria, localuri care reunesc sub acelaşi acoperiş taverna şi restaurantul, nu trebuie confundat cu pitsaria, pizzeriile locale.

Taverna cu specific pescăresc (psarotaverna) - local unde ar trebui să se mănânce doar peşte, oferă clienţilor, datorită preţului ridicat al preparatelor proaspete din peşte şi fructe de mare, şi o gamă largă de preparate din carne.

Ouzeriile (mezedopolia, ouzadika) sunt mici localuri specializate în a servi ouzo - bautura aperitiv traditionala cu aroma de anason, şi gustări potrivite cu această băutură (caracatiţă, chiftele, creveţi, salată de icre, calamari, salată de vinete, brânzeturi, tzatziki – o salată specific grecească, foarte răcoritoare şi picantă, cartofi, sfeclă şi salată de fasole boabe), care pot înlocui cu succes dejunul sau cina. Atmosfera din aceste localuri este foarte relaxată şi informală, clienţii par ca se cunosc de o viata si isi spun povestea obligatoriu la un pahar de ouzo.

Patiseriile (zakharoplastia) servesc plăcinte tradiţionale macedonene, prăjituri, îngheţată şi cafea (nescafe). Preţurile sunt cam aceleaşi: între 4,5 si 6 € o porţie de grătar de porc sau pui, între 5,5 şi 9 € o porţie de peşte sau fructe de mare, 4-5 € salata grecească. Insă, indiferent de felul comandat (şnitel, file de porc, caracatiţă), acesta este servit cu garnitură de cartofi prajiţi şi, uneori, tzatziki, incluse în preţ. Preţul unei porţii de plăcintă este de 1,5-2 €, iar al unei prăjituri de cca 2-2,5 €/bucată.

Berea costă 2-3,5 € sticla de 500 ml, vinul de masă 3 €/carafa de 500 ml sau 12-16 €/sticla de 700 ml, ouzo şi Metaxa 3-5 €/50 ml, coctail-urile 6-7 €/pahar.

Dacă aveţi nedumeriri legate de un anumit fel de mâncare, nu ezitaţi să mergeţi împreună cu chelnerul în bucătărie, pentru a vedea produsele oferite, şi arătaţi-i exact ce doriţi.

Posibilităţi de cazare în Paralia Katerini

2008-11-13T04:21:00.000-08:00

Staţiunea este formată din peste 150 de mici hoteluri şi clădiri cu studiouri şi apartamente. 80% dintre acestea au aspectul unor vile cu 2-3 etaje, cu 10-15 camere, studiouri sau apartamente. Restul clădirilor se extind pe maxim 4 niveluri şi dispun de un număr considerabil mai mare de camere (40-100).

Hotel cu studiouri şi apartamente

În ceea ce priveşte gradul de confort, cele mai multe locuri de cazare sunt clasificate la categoria 2* şi 1*, dar există şi multe hoteluri de 3*. În Paralia Katerini există un singur hotel de 4*. Indiferent de categorie, serviciile de curăţenie şi întreţinere funcţionează ireproşabil.

Hotel de 3*

Exceptând perioadele de vârf sezonier, găsirea unui loc de cazare în Paralia Katerini nu ridică probleme deosebite.

Cazarea negociată direct cu proprietarii hotelurilor familiale sau vilelor, poate fi uneori mai avantajoasă comparativ cu ofertele agenţiilor de turism din România.

O cameră pentru trei persoane se găseşte mai uşor decât una single, iar preţul acesteia scade, de regulă, cu creşterea duratei de şedere.

Cele mai convenabile ca preţ şi facilităţi sunt studiourile şi apartamentele – camere cu 2-4 locuri, cu baie şi bucătărie complet utilată, amplasate în hoteluri cu 2-3 etaje.

Preţul camerelor duble sau triple din hoteluri este, de regulă, mai ridicat decât al studiourilor amplasate în hotelurile cu apartamente.

Indiferent de opţiune, dacă recurgeţi la rezervarea camerei prin intermediul unei agenţii de turism sau prin internet, ar fi bine să alegeţi locuri de cazare cotate la cel puţin 2*. Totodată, dacă preferaţi zonele mai puţin zgomotoase, ar trebui să evitaţi hotelurile/vilele de pe plajă şi din apropierea acesteia.

În funcţie de categoria hotelului şi perioada sezonului estival, preţul unei camere duble în Paralia Katerini poate varia, potrivit Hellenic Chamber of Hotels (http://www.grhotels.gr/), între următoarele limite:

Hotel 1* cu studiouri mobilate 27-45 €/zi

Hotel 2* cu studiouri mobilate 32-60 €/zi

Hotel 1* 35-45 €/zi

Hotel 2* 40-70 €/zi

Hotel 3* 45-80 €/zi

Hotel 4* 80-100 €/zi

Camerele se iau în primire, de obicei, între orele 13-14 p.m. şi se predau între orele 9-10 a.m.

În majoritatea hotelurilor, lumina în camere se aprinde prin introducerea unui card ataşat cheii în fanta comutatorului de lângă intrare. La ieşirea din cameră, cardul se scoate din fantă pentru a putea încuia uşa, iar lumina se stinge automat.

Avertizarea "Nu aruncaţi hârtia folosită în W.C. !" afişată în toaletele camerelor de hotel, pensiunilor şi bungalourilor, nu este o glumă şi este valabilă pe tot cuprinsul Greciei. Problema se datorează atât instalaţiilor sanitare necorespunzătoare cât şi presiunii scăzute a apei. Rezolvarea: coşuri prevăzute cu pungi de unică folosinţă, înlocuite zilnic, în care se aruncă hârtia igienică după folosire.

Cazarea în camping

Cel mai apropiat camping se află la cca 2 km de Paralia Katerini, spre sud, în apropierea staţiunii Olympic Beach.

O noapte de cazare în camping poate costa în perioada de vârf sezonier între 16-18 € pentru două persoane, un cort şi o maşină (camparea unei persoane 3,5-5 €, camparea cortului 2,5-4 €, camparea maşinii 2-4 €). Tarifele sunt rareori afişate în exterior. Campingul este deschis în perioada mai-septembrie.

În Grecia, campatul în locuri neamenajate este interzis. Fiţi atenţi! Poliţia locală nu glumeşte.

Acte necesare pe parcursul vacanţei în Grecia

2008-11-13T04:12:00.000-08:00

Carte de identitate sau Paşaport, a căror valabilitate trebuie să depăşească cu cel puţin trei luni durata încheierii călătoriei.
Pentru a putea ieşi din ţară, minorii trebuie să îndeplinească una din următoarele condiţii:

să călătorească împreună cu ambii părinţi;
să călătorească împreună cu unul din părinţi, care să aibă asupra sa declaraţia autentificată de către notar a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei sau certificatul de deces al celuilalt părinte sau hotărâre judecătorească definitivă de încredintare a copilului;
să călătorească împreună cu un adult însoţitor, care să aibă asupra sa certificatul personal de cazier judiciar şi declaraţia autentificată a ambilor părinţi din care să rezulte acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei.

Asigurarea de sănătate pentru călătorie şi Cardul European de Sănătate

Deţinerea unei asigurări de sănătate pentru călătorie sau a Cardului European de Sănătate nu este obligatorie, însă, în eventualitatea în care, pe perioada vacanţei, survin accidente sau îmbolnăviri imprevizibile, acestea garantează plata cheltuielilor medicale, farmaceutice şi de spitalizare în limita de acoperire oferită de societatea de asigurare cu care aţi încheiat contractul.

Pentru cei care călătoresc cu autoturismul:

Permisul de conducere şi poliţa obligatorie de asigurare pentru raspunderea civilă auto (RCA);
Cei care au maşina cumparată în leasing au nevoie de o copie a contractului de leasing şi de o procură de la firma de leasing.

Pentru studenţi:

Legitimaţia de student, care pentru membrii UE dă dreptul la gratuitate în majoritatea muzeelor şi siturilor arheologice şi la reduceri de 50 % pentru călătoria cu mijloacele publice de transport în Salonic şi Atena.

Cea mai bună perioadă pentru vacanţa în Paralia Katerini

2008-11-12T22:47:00.000-08:00

Cea mai bună perioadă pentru petrecerea vacanţei în Paralia Katerini este cuprinsă între sfârşitul lunii aprilie şi mijlocul lunii iunie sau între sfârşitul lunii august şi mijlocul lunii octombrie, când valorile temperaturilor maxime sunt mai coborâte decât în lunile de vârf sezonier. Totodată, plajele şi obiectivele turistice sunt mai puţin aglomerate, transportul public funcţionează după un program apropiat de cel normal, iar şansele de a găsi locuri bune de cazare la tarife semnificativ reduse sunt mari.

Este bine să nu vă planificaţi vacanţa în perioada Paştelui ortodox, mai ales dacă este prima călătorie pe care o faceţi în Grecia, chiar dacă ar putea părea o experienţă cel puţin incitantă. Grecii din întreaga lume obişnuiesc să se întoarcă acasă cu prilejul acestei sărbători, astfel că preţul cazării şi al transportului creşte semnificativ. În plus, multe muzee şi situri arheologice sunt închise.

Pe cât posibil evitaţi lunile iulie şi august (în special zilele din preajma datei de 15 august), dacă nu vă place aglomeraţia şi căldura greu suportabilă. În lunile de vârf sezonier, Paralia Katerini găzduieşte nu mai puţin de 50.000 de turişti/zi, majoritatea proveniţi din ţările balcanice vecine (România, Bulgaria, FYROM, Serbia), din Ungaria, Cehia, Rusia, Polonia, Germania şi Austria. Acestora li se adaugă rezidenţii permanenţi din Katerini şi Salonic, veniţi la plajă în zilele de weekend. În această perioadă, doar zonele montane înalte de pe teritoriul Muntelui Olimp, rămân mai răcoroase şi mai puţin aglomerate. Acestea sunt preferate de iubitorii de drumeţii, de biciclişti şi de turiştii mai puţin pretenţioşi în ceea ce priveşte confortul şi facilităţile de cazare şi masă.

De la jumătatea lunii septembrie temperaturile încep să scadă, iar aglomeraţia se reduce simţitor. Dacă nu v-aţi planificat vacanţa în lunile mai sau iunie, nu întârziaţi să porniţi la drum acum. După jumătatea lunii octombrie, multe hoteluri şi localuri se închid, iar transportul public îşi reduce programul. În schimb, vremea mai răcoroasă este extrem de favorabilă vizitării obiectivelor turistice din oraşele mari (Atena, Salonic).

Cum ajung în Paralia Katerini

2008-11-12T00:25:00.000-08:00

Paralia Katerini se află la 770 km de Bucureşti şi 76 km de Salonic, în provincia Macedonia Centrală, prefectura Pieria, cu capitala la Katerini. Puteţi ajunge acolo cu: autoturismul, autocarul, trenul sau avionul.

Cu autoturismul: preferabil, pe ruta Giurgiu-Ruse-Sofia-Kulata-Promachonas-Salonic-Katerini. Distanţa se parcurge în 10-14 ore. Cheltuielile de transport dus-întors se ridică la maxim 100 €/autoturism (inclusiv taxe de pod, autostradă şi vignete). Călătorind împreună cu alte 2-3 persoane costurile de transport se reduc substanţial, fiind mai mici decât costurile de călătorie pe căile ferate pentru studenţi.

Cu autocarul: pe ruta Giurgiu-Ruse-Sofia-Kulata-Promachonas-Salonic-Katerini. Distanţa se parcurge în 10-14 ore (inclusiv 3 opriri de câte 20 minute la posasurile de pe teraseu). Costul transportului dus-întors este de cca 50 €/persoană, prin agenţiile de voiaj, dacă se achiziţionează şi servicii de cazare, sau de 120-130 €/persoană (până în Salonic), prin firmele de transport.

Cu trenul: până la Salonic (durata deplasării: 17 ore. Preţul variază, în funcţie de tipul rezervării (numărul de locuri din cabină sau cuşetă) şi vârsta călătorului, între 106 € şi 157 €, la cuşetă, şi 117 € şi 226 €, la cabină. Informaţii privind orarul şi costul călătoriei găsiţi pe: www.cfr.ro/calatori. Din Salonic, călătoria continuă până în Katerini, cu un alt tren, care circulă spre Atena (durata deplasării: 30 minute), iar din Katerini până în Paralia Katerini cu un autobuz local (durata deplasării: 10 minute) sau taxi.

Cu avionul: până pe Aeroportul Internaţional „Makedonia” din Salonic. Costul călătoriei dus-întors variază între 150-400 €, în funcţie de tipul companiei aeriene care operează zborul şi de data efectuării rezervării. Durata minimă a călătoriei este de cca 1.30-1.40 ore. Aeroportul din Salonic este situat la cca 16 km sud-est de oraş, la Mikras. Până în oraş se poate ajunge cu taxiul sau cu autobuzul 78 (circulă între orele 6.00 a.m. şi 11.00 p.m. şi opreşte în Piaţa Aristotelous şi la gară). Din Salonic se continuă călătoria cu un autobuz K.T.E.L. până în Katerini, iar de acolo până în Paralia Katerini cu un autobuz local (durata deplasării: 10 minute) sau taxi.

Paralia Katerini - prezentare generală

2008-11-11T02:16:00.000-08:00

Paralia Katerini este o mică aşezare estivală situată pe ţărmul Mării Egee, cunoscută drept una din cele mai populare destinaţii de vacanţă pentru turiştii români, sârbi, ruşi, maghiari, cehi şi polonezi.

În traducere liberă, Paralia Katerini sau Paralia Katerinis desemnează plaja oraşului Katerini. Paralia, în limba greacă, înseamnă plajă, iar Katerini este numele unui oraş cu aproape 60.000 de locuitori, situat la 7 km spre vest, cu acces la autostrada E75, care face legătura între Atena şi Salonic.

Aşezarea este concentrată în jurul unei piaţete mărginite frontal de mare, având pe celelalte laturi o biserică ortodoxă, câteva clădiri administrative şi hoteluri. De aici, paralel cu ţărmul şi, respectiv, perpendicular pe acesta, pornesc principalele artere rutiere, din care se desprinde o reţea de străduţe înguste.

Centrul grupează peste o sută de minihoteluri cu 2-3 etaje, majoritatea cu terase şi marketuri la parter, peste 70 de restaurante, cafenele, baruri şi taverne tradiţionale, precum şi câteva sute de magazine de souveniruri, confectii, obiecte de artă, blănuri, pielărie şi bijuterii, cu o ofertă copleşitoare de produse de lux şi bazar, adunate laolaltă.

În lunile iulie şi august, aşezarea cu numai 1.000 de locuitori permanenţi, a cărei suprafaţă este mai mică de 3 kmp, devine suprapopulată, numărul de turişti străini şi autohtoni înregistraţi depăşind 50.000/zi.

În Paralia Katerini se face plajă, sport pe plajă, baie în apele Mării Egee, cumpărături, se mănâncă şi se bea greceşte, se dansează în cluburi şi discoteci. Doritorii pot asista la spectacole cu dans şi muzică tradiţională şi la o serie de manifestări culturale (Festivalul Olympus, Festivalul Internaţional de Folclor). Totodată, Paralia Katerini constituie punctul de plecare spre numeroase obiective turistice din apropiere (Olympic Beach, Katerini, Muntele Olimp, Litochoro, Dion, Paleos Panteleimonas, Pydna, Makrygialos, Platamonas), dar şi spre obiective mai îndepărtate, reprezentative pentru cultura şi civilizaţia greacă (Salonic, mânăstirile suspendate de la Meteora, insula Skiathos).

Mai accesibilă, sub aspect financiar, decât staţiunile româneşti sau bulgăreşti de pe litoralul Mării Negre, Paralia Katerini dăruieşte celor care păşesc pe „pâmântul zeilor” o parte din spiritul Greciei, materializat într-un deosebit respect faţă de tradiţii şi o neobosită dragoste de viaţă.

In loc de prefaţă

2008-11-11T01:25:00.000-08:00

M-am întors din Paralia Katerini, unde mi-am petrecut prima vacanţă în Grecia, fără să fi urcat pe Muntele Olimp, aflat la nici 20 km depărtare. Nu am vizitat ruinele oraşului antic Dion, nici pitoreştile aşezări Litochoro şi Paleos Panteleimonas, nici castelul de la Platamonas, nici vechea mânăstire Agios Dionysios. Adică am ratat toate obiectivele istorice, culturale, turistice situate în apropiere.

Sigur, am văzut Meteorele, insula Skiathos şi Atena şi, pentru a putea ajunge la acestea, o bună parte a Greciei continentale de est - motiv suficient de a suporta cu stoicism distanţele considerabile parcurse până la destinaţie.

Am colindat uriaşul bazar găzduit de străduţele din Paralia Katerini, intuind doar că mărgelele albastre din sticlă, plastic sau pietre semipreţioase înşirate pe aţă, asemenea unor mătănii, au o semnificaţie cu totul aparte în arta şi cultura tradiţională a Greciei. Mult mai târziu am aflat că sunt de fapt talismane, având menirea să protejeze de deochi, iar denumirea lor este komboloi.

Sigur, am cumpărat ouzo, Metaxa şi ulei de măsline, am mâncat souvlaki, tzatziki şi tyropita, am ameţit intrând şi ieşind din magazinele cu suveniruri, haine de piele, blănuri şi bijuterii.

Dar, să spun drept, am rămas oarecum dezamăgită.

Mai târziu am înţeles că deziluzia mea s-a datorat cunoaşterii deformate a realităţii privind destinaţia aleasă.

De aici până la ideea elaborării unui ghid, bazat pe informaţii netrunchiate privind posibilităţile de petrecere a vacanţei în Paralia Katerini, nu a fost decât un pas.