Biserica Agia Sofia

Biserica Agia Sofia este cea mai mare şi mai renumită biserică bizantină din Salonic. Aceasta a fost ridicată în secolul al VIII-lea, după modelul Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol, datând din secolul al VI-lea.

Precum originalul, biserica din Salonic deţine un dom impresionant, susţinut de coloane de marmură sculptate.

Transformată în moschee în secolul al XV-lea şi readusă la destinaţia iniţială în 1913, biserica a fost aproape complet restaurată în secolul al XX-lea.

Deşi nu mai păstrează atmosfera uşor prăfuită, dar încărcată de sacralitate a bisericilor vechi, mai puţin sau deloc reabilitate, prin valoarea istorică şi artistică pe care o reprezintă, biserica constituie totuşi un obiectiv turistic care nu trebuie ocolit.

Din fericire, în ciuda evenimentelor tumultuoase la care biserica a stat mărturie, câteva din mozaicurile originale s-au păstrat intacte.Unele dintre acestea, care nu conţin reprezentări umane, datează din perioada iconoclastică a secolului al VIII-lea, când ilustrarea figurilor umane în arta religioasă era interzisă. Iconoclaştii au distrus numeroase opere de artă vechi, inclusiv icoane.

Cea mai valoroasă frescă monumentală este Ridicarea la Ceruri, datând din secolul al IX-lea.O altă lucrare de excepţie o constituie mozaicul reprezentând-o pe Fecioara Maria cu pruncul Iisus.

De curând, un număr impresionant de cărţi, manuscrise şi documente vechi, printre care şi picturi aparţinând secolului al IX-lea, au fost descoperite într-o încăpere a bisericii.

În prezent, Biserica Sfânta Sofia se află pe lista monumentelor bizantine incluse în Patrimoniul UNESCO.

Biserica este situată în Piaţa Agia Sofia - una dintre cele mai frumoase pieţe publice ale Salonicului, între bulevardele Tsimiski şi Egnatia.

Rotunda

Concepută probabil drept Mormântul lui Galerius, Rotunda este o construcţie cilindrică masivă, cu diametrul de 24,5 m, acoperită de o cupolă aplatizată din cărămidă, prevăzută la partea superioară cu o deschizătură circulară, la fel ca Pantheonul din Roma.

Zidurile de rezistenţă ale structurii, care depăşesc 6 m grosime, lasă vederii opt deschideri rectangulare, dintre care una serveşte ca intrare.

După moartea lui Galerius – îngropat la Gamzigrad/Felix Romuliana în 311, construcţia a rămas goală până în secolul al IV-lea, când a fost transformată în biserică creştină.

Biserica a fost atunci decorată cu mozaicuri de o înaltă valoare artistică, din care doar o mică parte s-au păstrat nealterate, în partea superioara a interiorului.

1200 de ani mai târziu, în 1590, clădirea şi-a schimbat destinaţia în moschee, structurii originale adăugându-i-se un minaret.

Din 1912, când oraşul a fost cucerit de greci, clădirea a redevenit biserică creştină, fără însă ca minaretul să fie demolat.

Afectată de cutremurul din 1978, structura a fost ulterior restaurată.

Rotunda este cea mai veche biserică creştină din Salonic şi unul dintre puţinele exemple de arhitectură circulară romană.

În prezent, construcţia este monument istoric şi figurează pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Situată la 125 m nord-est de Arcul lui Galerius, Rotunda a fost construită în anul 306, ca anexă la palatul imperial.

Arcul lui Galerius (Kamara)

Ridicat între anii 298 şi 299 în centrul Salonicului din perioada romană, monumentul a fost dedicat sărbătoririi victoriei împăratului Galerius asupra perşilor.

Din structura originală a porţii monumentale, susţinută de opt piloni, care formau un triplu arc, s-au păstrat doar trei piloni şi o parte a construcţiei de cărămidă de deasupra.

Pe sub arcul principal trecea un drum, care lega Rotunda de clădirea palatului imperial, situat la 235 m sud-vest.

Pilonii principali sunt acoperiţi cu plăci din marmură albă, cu sculpturi şi decoraţiuni în relief, înfăţişând scene din războaiele purtate de Galerius.

Deschiderea arcului central este de 9,70 m lăţime şi de 12,50 m înălţime, iar deschiderile secundare de 4,80 m lăţime şi 6,50 m înălţime.

Arcul lui Galerius (Kamara) se găseşte astăzi la 1,5 km est-nord-est de centrul modern al oraşului, pe strada Dimitrios Gounari.

Turnul Alb (Lefkos Pyrgos)

Turnul Alb este o structură de apărare de formă circulară, cu diametrul de 22,7 m şi înălţimea de 35 m, datând din secolul al XV-lea.

A fost construit in timpul scurtei perioade de ocupaţie veneţiană (1623) pe locul unui vechi turn bizantin, care făcea legătura între zidul estic al cetăţii Salonic (partea păstrată în prezent) şi zidul dinspre mare, dărâmat în 1866.

Mai târziu a fost folosit drept fortăreaţă (Fortareaţa Kalamaria) de către ieniceri şi apoi ca închisoare pentru condamnaţii la moarte.

In secolul al XX-lea, turnul a servit apărării aeriene, iar mai apoi ca post de observare meteo, pentru a deveni, într-un final, ceea ce este în prezent, muzeu şi principala atractie turistica a orasului Salonic.

Din 1985, când a fost restaurată, construcţia nu mai păstrează culoarea albă, care a consacrat-o ca simbol al oraşului.

Muzeul Bizantin din Turnul Alb găzduieşte numeroase colecţii de sculpturi, fresce, fragmente de pardoseli mozaicate şi de mozaicuri de perete, icoane, monede, inscripţii, vase de ceramică, obiecte din sticlă şi metal.

O scară în spirală, de 120 m lungime, lipită de peretele exterior, reduce diametrul interior al clădirii la 8,5 m.

Exceptând ultimul nivel, fiecare etaj dispune de câte o cameră circulară, înconjurată de camere mai mici, de formă rectangulară.

Scara care face legătura între cele 6 niveluri ale clădirii, duce la o cafenea cochetă, cu preţuri accesibile, şi la acoperişul crenelat. Panorama, care se deschide de aici asupra portului - al doilea ca marime după Pireu - şi zonei Kastra (Ano Poli), este impresionantă.

Turnul Alb este situat pe malul mării, la capătul Bd. Nikis.

Program de vizitare:Luni 12.30-19.00, Marţi-Duminică 8.00-19.00. Intrarea este liberă pentru studenţi.

Obiective turistice în Salonic

Printre principalele obiective turistice cu care se laudă cel de-al doilea oraş ca mărime al Greciei se numără:

• Turnul Alb

• Arcul lui Galerius (Kamara)

• Rotunda

• Complexul Roman

• Biserica Agios Demetrios

• Statuia lui Alexandru cel Mare

• Biserica Panaghia Achiropiitos

• Biserica Agia Sofia

• Biserica Agios Minas

• Forumul Roman

• Zidurile oraşului

• Mânăstirea Latomos

• Biserica Panaghia Chalkeon

• Biserica Agios Panteleimon

• Biserica Agii Apostoli

• Mânăstirea Agios Nikolaos Orphanos

• Mânăstirea Vlatadon

• Mânăstirea Prophet Elias

• Băile Bizantine

• Bezesteni

• Biserica Aghia Catherina

• Biserica Ypapanti

• Moscheea Bay Hamja

• Moscheea Isaac Pasha

• Bay Hamam

• Turnul OTE

• Teatrul Regal

• Cartierul Ladadika

• Centrul Mylos

• Muzeul de Arheologie

• Muzeul Culturii Bizantine

Începând cu zilele următoare, vă voi prezenta informaţii detaliate privind semnificaţia acestora în istoria şi cultura elenă, rămânând să decideţi care v-au suscitat mai mult interesul de a le vizita.

Salonic

Pe numele său grecesc Thessaloniki, Salonic este al doilea oraş ca mărime al Greciei şi cel mai important centru economic şi cultural al regiunii Macedonia.

Aşezat lângă mare, în jurul Golfului Thermaik, oraşul a fost întemeiat în anul 316 Î.C. de regele macedonean Kassandros şi poartă numele soţiei sale, Thessaloniki, sora lui Alexandru cel Mare.

De-a lungul istoriei, oraşul a fost înglobat pe rând Imperiului Roman, Imperiului Bizantin şi Imperiului Otoman iar, timp de două secole, a aparţinut Veneţiei.

Ca mărturie a istoriei sale tumultuoase stau numeroase construcţii, biserici şi monumente, care au rezistat incendiului devastator din 1917 şi cutremurului din 1978. Monumentele paleocreştine şi bizantine din Salonic figurează pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Panaghia Achiropiitos

Arcul lui Galeriu (vedere din lateral)

Aghia Sofia

Forumul Roman

Arcul lui Galeriu (prim plan dreapta) şi Rotunda

Deşi este unul dintre cele mai vechi oraşe europene, Salonic este un oraş modern, fremătând de viaţă, cu bulevarde largi, parcuri şi pieţe animate de o multitudine de cafenele şi restaurante. Oraşul găzduieşte anual Târgul Internaţional din Salonic, Târgul internaţional de Carte şi Festivalul Internaţional de Film.

Turnul Alb – simbolul oraşului, situat la capătul estic al Bd. Nikis, chiar la malul mării, este tot ce s-a păstrat din zidurile de apărare care împrejmuiau odinioară cetatea.

Spre nord şi est de Turnul Alb se găseşte Universitatea Aristotle, cea mai mare din Grecia, sediul Târgului Internaţional din Salonic, Muzeul de Arheologie şi Muzeul Culturii Bizantine. Între Muzeul Culturii Bizantine şi Turnul Alb se află Parcul Municipal, dominat de clădirea Teatrului de Stat al Greciei de Nord.

Spre vest şi nord de Turnul Alb se întinde centrul comercial, care găzduieşte cele mai importante situri arheologice, biserici precreştine şi bizantine, magazine exclusiviste, bănci, hoteluri de lux şi restaurante şic.

Principalele bulevarde care traversează zona comercială sunt: Egnatia, Tsimiski şi Mitropoleos, paralele cu Nikis, şi Venizelou, Aristotelous, Agia Sofia, Dimiriou Gounari – cea mai mare arteră pietonală a oraşului - şi Ethnikis Aminis, transversale pe primele.

Cele mai renumite pieţe ale oraşului sunt: Platia Elefterias şi Platia Aristotelous, ambele aşezate în apropierea mării.

Platia Aristotelous

Din Platia Aristotelous se ajunge foarte uşor la Bazar.

Intrarea în Bazar

Aristotelous, cunoscută pentru numeroasele librării şi magazine de CD-uri amplasate în lungul ei, leagă piaţa cu acelaşi nume de Platia Dikasterion, unde se află biserica bizantină Panagia Chalkeon.

Panaghia Chalkeon

La două străzi spre nord de Platia Dikasterion se găseşte Biserica Agios Demetrios, cea mai mare biserică a Greciei. Pe Agia Sofia, între Egnatia şi Tsimiski, se înalţă Biserica Agia Sofia.

La est de Platia Agia Sofia, magazinele aliniate pe Dimitriou Gounari se întind până pe drumul roman care lega Arcul lui Galerius de Palatul Imperial. Zona palatului, în prezent excavată, se deschide către Platia Navarino, înconjurată de cafenele, baruri şi taverne.

La nord de capătul nord-vestic al Agia Sofia se găseşte vechiul cartier turcesc, cunoscut sub numele de Ano Poli, Eptapirgiou sau Kastra, unde sunt amplasate câteva din cele mai frumoase biserici bizantine: Osios David şi Vlatadon. Această zonă este cea mai pitorească din Salonic, mai ales străduţele întortocheate din jurul Platia Kalitheas, ca şi Platia Romfei, din cartierul Koule Kafe, şi Platia Tsinari.

Oraşul oferă amatorilor de cumpărături o impresionantă varietate de produse, de la mărci ale unor designeri de top şi bijuterii unicat până la antichităţi, blănuri şi articole din piele de cea mai bună calitate. Cele mai frecventate zone sunt: Tsimiski, Venizelou, Agias Sofia, Ermou, Mitropoleos, Egnatia. Magazinele sunt deschise lunea, miercurea şi sâmbăta de la 9.00 a.m. la 3.00 p.m., iar marţea şi joia de la 9.00 a.m. la 8.00 p.m.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Oraşul Salonic se afla la 75 km nord de Paralia Katerini. Puteti ajunge acolo cu autobuzul, autoturismul sau autocarul.

Drumul cu autobuzul se parcurge în două etape: Paralia Katerini-Katerini şi Katerini-Salonic. Autobuzul care merge la Katerini are staţia pe strada Nikis şi circulă la interval de 15 minute. Biletele se procură de la automatele amplasate în staţia de autobuz. O călătorie pana în Katerini costă 1,15 E/persoană, iar distanţa de 7 km este parcursă în cca 15 minute.

Din autogara oraşului Katerini pleacă autocare spre Salonic la interval de 30 minute. Biletul costă 5 €/persoană şi cei 68 km sunt parcurşi în cca 50 minute. Drumul dintre Katerini şi Salonic mai poate fi parcurs cu trenul. Trenul pleacă din gara Katerini în jurul orei 7 a.m. şi soseşte de la Salonic în jurul orei 19-20 p.m. Biletul dus-întors costă 5 €/persoană, iar o călătorie dus 3,1 €. Vagoanele sunt mari, confortabile, prevăzute cu AC.

Costul excursiei cu autocarul organizate de agenţiile de turism locale se ridică la 20 €/persoană. Dacă alegeţi această variantă de călătorie trebuie să aveti în vedere faptul că timpul alocat pentru vizitarea obiectivelor turistice şi cumpărături este limitat.

In cazul în care doriţi să folosiţi masina personală este bine să alegeţi ca zi de vizită duminica. În timpul săptămânii, traficul este infernal.

Complexul monahal Meteora

După Sfântul Munte Athos, Meteora este cel de al doilea centru monastic ortodox al Greciei, ca mărime şi importanţă.

Stâncile cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, care se înalţă în nord-vestul Tessaliei, între crestele Koziakas şi Antichassia, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei. Pe vârfurile cele mai greu accesibile, fără vegetaţie, s-a înfiripat viaţa monahală încă din secolul al IX-lea.

Meteora - căzute din cer

Piscurile aflate deasupra oraşului Kalambaka şi satului Kastraki, au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.

De atunci, au luat fiinţă: 24 de mânăstiri, alături de altele preexistente, numeroase mânăstiri mici, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice.

Dintre mânăstirile existente în secolul al XIV-lea, multe sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mânăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mânăstirea Sfântul Grigorie, Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mânăstirea Sfântul Modest, Mânăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă).

Mânăstirea Varlaam

Altele, bine conservate, fiinţează şi în prezent, constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mânăstirea Marele Meteor, Mânăstirea Varlaam, Mânăstirea Sfânta Treime, Mânăstirea Rousanou, Mânîstirea Sfântul Ştefan şi Mânăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas. Din aceste şase mânăstiri, una singură este vieţuită de maici (Mânăstirea Rousanou). Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai uşor accesibilă, iar Sfânta Treime cea mai greu accesibilă.

Pentru valoarea sa creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.

Cea mai reprezentativă din tot ansamblul este mânăstirea Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Faţă. Situată la 613 m altitudine, pe platoul celei mai înalte dintre stâncile Meteore, mânăstirea a fost fondată de Sfântul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. Mica sihastrie întemeiată de acesta a fost transformată în 1344 într-o lavră. Tot el a început construcţia Bisericii Schimbarea la Faţă, cea mai veche şi mai impunatoare din tot ansamblul Meteorelor. Fresca interioară, de o mare valoare artistică, aparţine şcolii cretane. In secolele XVI-XVIII Mânastirea număra până la 300 de monahi şi eremiţi, fiind o chinovie model. Chiar şi în prezent biserica mare, paraclisele şi întreaga incintă sunt frumos restaurate şi bine întreţinute.

Mânăstirea Rousanou

Cea mai mica mânastire de pe Muntele Meteora este Sfântul Nicolae Anapafsas, adică Sfântul Nicolae Odihnitorul. Deşi prima aşezare monahală de aici datează din secolul al XIV-lea, adevăratul fondator a fost Sfântul Dionisie cel Milostiv, la începutul secolului al XVI-lea. Fresca, de o mare valoare iconografică, este lucrată în prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seamă al Şcolii Cretane de pictură. In prezent, mica mânăstire mai are doar câţiva monahi.

Mânăstirea Sfântul Ştefan este cea mai veche aşezare monahală de pe Muntele Meteora, fiind fondată în anul 1192 de către sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luând-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfântul Arhidiacon Stefan a fost construită în anul 1350, dar ulterior devenind neîncăpătoare, s-a mai construit o biserică mare (1798) cu hramul Sfântul Haralambie. Din anul 1961 mânăstirea a fost transformată în chinovie de călugariţe. Muzeul mânastirii adaposteşte numeroase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei şi Antonie Cantacuzino.

Mânăstirea Sfânta Treime a fost fondată în anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidită în anul 1476, iar fresca interioară datează din anul 1741. Accesul la această mânăstire (precum şi la altele) se facea pe scară de funie sau cu plasa trasă cu un sistem de roată cu tambur şi scripete.

Numele Mânăstirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihăstrit singur pe vârful acestei stinci uriaşe în jurul anului 1350. In anul 1518 doi fraţii Nectarie şi Teofan, provenind dintr-o familie de conducatori ai Epirului, s-au calugărit aici şi au zidit pe vechile ruine o mică biserică cu hramul Sfinţii Trei Ierarhi. Putin mai târziu au zidit o biserică închinată Tuturor Sfinţilor. Până acum câteva decenii se urca şi la Mânastirea Varlaam cu ajutorul plasei de frânghie trasă cu un sistem de scripeţi şi roată cu tambur actionată manual. Printre documentele mânastirii se pastrează şi acte de danie româneşti.

Mânăstirea Varlaam

Mânăstirea Rousanou se înalţă pe o stâncă îngustă, aflată în vecinătatea uneia dintre cele mai falnice meteore. Un culoar de beton şi un pod suspendat duc pe creştetul stâncii complet izolate, unde se află mânastirea. Prima asezare monahală dateaza din secolul al XV-lea. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim şi Ioasaf, au transformat mica sihăstrie în mânastire, zidind din piatră actuala biserică, cu hramul Schimbarea la Faţă. Fresca a fost lucrată în anul 1561.

Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase, mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente. Bărbaţii trebuie să poarte pantaloni lungi, femeile fuste peste genunchi, iar braţele trebuie să fie acoperite.

Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, cel care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două-trei zile.

În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.

Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată (2 km de Kalambaka). De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.

Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.

În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici.

Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.

Cum se ajunge din Paralia Katerini

Complexul Meteora se găseşte la cca 150 km sud-vest de Paralia Katerini. Puteţi ajunge acolo pe cont propriu, cu autoturismul sau autobuzul, sau în cadru organizat, prin intermediul agenţiilor de turism locale, cu autocarul. Costul excursiei organizate este de 35 €. Se trece prin Katerini, pe lângă Muntele Olimp, prin Larissa şi Trikala. Cel mai apropiat oras de zona Meteora este Kalambaka, aflat la 5 km de manastiri si la 21 de km de Trikala, un alt oras situat în inima Greciei. De aici pâna la manastiri nu sunt mai mult de doua ore de mers pe jos. Drumul poate fi făcut şi cu maşina. Costul biletului de intrare, pentru fiecare mânăstire, este de 2 €.